Citat:
Īn prealabil postat de Eufrosina
Traiesc o stare mentala ciudata, sunt imprastiata, sunt aeriana, totul mi se apre ireal, am multe ispite, si stari anxioase si pe deasupra mai ma viziteaza si slava desarta. Ce pot face? Ma rog dar nu cu tot sufletul fiidnca slava desarta nu ma lasa. Merg la biserica dar gandurile de hula ma fac sa ma invart in jurul biserii fara sa gasesc liniste. Sutn spovedita si impartasita si tot proasta am ramas.
Nu am voie sa tin post, parintii sunt necredinciosi si mi-au luat cartiele de credinta si rugaciune. Ades noaptea ma trezesc cu fiori de spaima si cu frica ca ma voi duce in iad. Ce sa fac ca sa scap? Am uitat multe din cele ce stiam despre Dumnezeu dar ultima speranta e ca inca ma iubeste asa in halul in care sunt.
De ce mi se intampla mie asta? De ce nu pot avea o viata normala cu o minte cu griji idei ganduri normale fara rataciri mintale?
Help!!!!!
|
Nu te speria ca toti suferim de momente in care nu ne mai putem ruga cu acceiasi tarie, important e sa nu intrii in panica. Mie cel putin mi se intampla sa ma rog foarte rar cum trebuie, adica sa simt ca o spun din suflet , dar nu ma las deznadajduit si stiu ca intr-o zi am sa reusesc sa ma rog macar o singura data cu tot sufletul.
Starile astea pot sa-ti vina de la astenia de primavara, de la suparari sau altele, trebuie sa vezi cauza si sa inlaturi efectul.
Cat despre parintii tai, nu am ce sa-ti spun pentru ca nu cunosc relatia ta cu ei. In general parintii vor sa-si vada copii fericiti si ca se pot descurca singuri in lumea asta. Asa ca vezi ce asteptari au de la tine.
Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai pacatos om e mai mare decat iubirea unui sfant catre Dumnezeu. (nu mai stiu cine a spus asta, dar am retinut ideea :)
Ca un sfat , daca imi permiti: fa niste plimbari in aer liber si admira creatia lui Dumnezeu cum se trezeste la viata. Ai sa vezi multa bucurie in jurul tau si nu ai cum sa nu te umplii de viata.