[Dutzu]

Era dupa batalia de la murfrusboro.
Cam pe la miezul noptii pastorul Moody care-si indeplinea slujba ingrijind de bolnavi, fu chemat de un soldat greu ranit. Il gasi slab de tot.
- Ajuta-mi sa mor, imi zise bietul soldat.
- Dragul meu daca s-ar putea te-as purta bucuros pana dincolo de poarta Imparatiei Cerurilor. Dar nu pot.
Si incercai sa-i vestesc cuvantul Domnului Hristos. Clatina din cap si-mi zise:
- El nu poate sa ma mantuie: am pacatuit toata viata mea.
Atunci ii citi din Evanghelia dupa Ioan (cap. III) povestea omului Nicodim care veni sa intrebe pe Iisus, doritor sa dobandeasca viata vesnica.
Cat timp citeam, ma tintuia cu ochii si sorbea fiecare cuvant rostit. Cand ajunsei la aceste cuvinte: "Si dupa cum Moise a inaltat sarpele, in pustie, tot astfel trebuie sa fie inaltat Fiul Omului, ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"
- E adevarat aceasta, ma intreaba el?
- Da, ii raspunsei.
- Ei bine, niciodata n-am vazut asta in Biblie, citeste-mi-o din nou.
Se razima in coate pe marginea patului si-si impreuna mainile. Cand sfarsii de citit, imi spuse:
- Cat e de bine! N-ai vrea sa mai citesti inca odata?
Citii din nou pentru a treia oara, dar mai incet.
Cand ma uitai la el era cu ochii inchisi, dar fata-i era surazatoare acum, nu nelinistita ca mai inainte. Buzele-i murmurau ceva. Ma plecai sa ascult si auzii, abia soptind: "Si dupa cum Moise....a inaltat....sarpele in pustie...tot astfel...trebuie sa fie inaltat....si Fiul Omului... ca oricine...crede in El...sa nu piara...ci sa aiba viata vesnica". Deschise ochii din nou si-mi zise: "Destul nu-mi mai citi"
A doua zi de dimineata venii sa-l vad. Patul era gol. Ingrijitorul de bolnavi imi spuse, ca tanarul murise in pace si ca, dupa plecarea mea, era foarte linistit, repetand din cand in cand: "....Ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica"