[patinina34]

[COLOR=black]SOARELE SMERENIEI[/COLOR]

[COLOR=black]David, deşi a trecut cu bine printr-atâtea încercări şi cenzuri, [/COLOR][COLOR=black]totuşi numai om fiind, nu ne-a putut arăta ceva desăvârşit; cu toate acestea, dacă noi ne-am purta ca David în vremea ispăşirii păcatelor, [/COLOR][COLOR=black]am fi destul de sporiţi în calea mântuirii. David era o icoană de mai înainte a lui Iisus, ce avea să vie. Dar numai Cel fără de păcat poate să ne arate şi să ne dea ceva desăvârşit şi în ispăşire. Adică ascultarea Lui şi ispăşirea Lui să împlinească ceea ce lipseşte din ascultarea şi din ispăşirea noastră a păcătoşilor.[/COLOR]
[COLOR=black]învăţătura desăvârşită o avem de la: "Cel ce, fiind în chipul lui Dumnezeu, n-a ţinut ca la o pradă la egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci S-a[/COLOR]









[COLOR=black]1 [/COLOR][COLOR=black]Sf. Vasile cel Mare, Despre invidie P.G. 31, col. 376-377.[/COLOR]
[COLOR=black]2 [/COLOR][COLOR=black]Sf. Ciprian, De zelo et livore c.9; în Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum
Latinorum, Ed. G. Harţei, Wien 1868./ Texte traduse de Prof. [/COLOR][COLOR=black]I. [/COLOR][COLOR=black]Coman în
[/COLOR][COLOR=black]"Cenzura invidiei la Plutarch, Sf. Ciprian şi Sf. Vasile cel Mare" în volumul
[/COLOR][COLOR=black]"Omagiu Patriarhului Nicodim...", p. 151.[/COLOR]





[COLOR=black]învăţămintele regilor[/COLOR]

[COLOR=black]53[/COLOR]







[COLOR=black]golit pe Sine, a luat chip de rob, facându-se asemenea oamenilor, şi la [/COLOR][COLOR=black]înfăţişare dovedindu-se ca un om; S-a smerit pe sine, ascultător fa­cându-se până la moarte - şi încă moarte de cruce. Pentru aceea şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui numele care este mai presus de orice nume, ca, întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt."1[/COLOR]
[COLOR=black]Răbdarea răului sau umilinţa, în credinţa lui Dumnezeu, este cea [/COLOR][COLOR=black]mai uriaşă putere asupra răului în lumea aceasta. Chip de umilinţă desăvârşită ne-a dat Mântuitorul pe cruce: El, Fiul şi slava Tatălui, [/COLOR][COLOR=black]Dumnezeu adevărat, nu S-a împotrivit, ci a primit să treacă prin cea [/COLOR][COLOR=black]mai de pe urmă umilire cu putinţă pe pământ, căci ştia ce putere are [/COLOR][COLOR=black]umilinţa. Răbdând bătăi, scuipări în obraz, cunună de spini, piroanele [/COLOR][COLOR=black]şi spânzurarea pe cruce, iar peste suflet hulirea celor fărădelege, toate acestea încă nu erau crucea cea mai grea; pe aceasta o avea la spate. [/COLOR][COLOR=black]Crucea cea mai grea, pe care era răstignit cu faţa, era neasemănata [/COLOR][COLOR=black]durere a milei Sale faţă de oameni.[/COLOR]
[COLOR=black]Oamenii aceştia, care boleau de răi ce erau şi care nu pricepeau [/COLOR][COLOR=black]nimic din dumnezeirea Mântuitorului, reprezintă acea coaliţie a veni­[/COLOR][COLOR=black]nului sufletesc contra Mântuitorului. Aceşti contemporani otrăviţi de [/COLOR][COLOR=black]răutate reprezintă culmea invidiei omeneşti contra sublimului. Căci de [/COLOR][COLOR=black]ce a fost invidiat Mântuitorul? Din cauza minunilor sale printre cei sărmani şi oropsiţi, cei dintâi chemaţi la mântuire. "Flămânzii erau hră­niţi, hrănitorul duşmănit; morţii erau înviaţi, invidioşii mureau de ciu­dă; demonii erau alungaţi, iar celui ce le poruncea îi întindeau curse; leproşii erau curăţiţi, şchiopii umblau, surzii auzeau, orbii vedeau, iar binefăcătorul era prigonit. In cele din urmă au osândit la moarte pe dătătorul vieţii, au bătut cu biciul pe izbăvitorul oamenilor şi au judecat la moarte pe Judecătorul lumii."2 Şi pentru aceştia S-a rugat Tatălui de iertare. Iubirea aceasta de oameni, aşa cum sunt, şi care n-a avut nicio­dată vreo umbră de cădere, I-a pricinuit o cruce neasemănat mai grea, pe care-o poartă şi de care se ţintuieşte Mântuitorul cu fiecare din rău­tăţile noastre până la sfârşitul lumii. Şi noi suntem printre iudeii care-L pironesc pe cruce - fiecare în veacul nostru - pentru că Iisus e în toate veacurile. Dar Iisus a fost în toate acestea ascultător desăvârşit Tatălui;[/COLOR]
--------------
[COLOR=black]'Fiiipeni2, 6-10.[/COLOR]
[COLOR=black]2[/COLOR][COLOR=black] Sf. Vasile cel Mare, Despre invidie, P. G. 31, 377, C.[/COLOR]