Pt Anca si restul
1. Ideea esentiala de la punctul 1 m-a bulversat si pe mine. Probabil subconstientul, spiritul sau sufletul meu, a simtit ca se va intampla ceva si trebuia sa mor, adica sa ma intorc intr-un loc pe care il stiu : "e urat la voi"...
2. Ca sa ajung sa cunosc doar o parte din lucrurile insirate a trebuit sa se intample o revolutie. Mie mi-a placut dintotdeauna sa studiez, dar toate la timpul lor!
Aici spun ca vreau sa aflu "Cine-i Dumnezeu si cine sunt eu..." Ei, bine n-am aflat nici una, nici alta. Inseamna ca inca mai am de studiat, de cautat. Si o voi face ca sa ma lamuresc, nu stiu. Totusi, o relatie intre mine si Dumnezeu exista, e drept, o relatie speciala, dar nu la modul la care o cere sau o impune biserica noastra crestin-ortodoxa. Refuz sa-mi pierd libertatea, sa devin sclava unor legi si reguli impuse de carti sau de preoti. Dumnezeu mi-a dat posibilitatea sa aleg si eu aleg libertatea.
Daca sunt credincioasa? Nu stiu, poate in momentele cand pot oferi o bucata de paine sau ma pot lipsi de o haina, pentru ca eu inteleg credinta doar prin fapte si sa nu stie stanga ce face dreapta.
3. Eu nu-l rog pe Dumnezeu sa-mi dea viata, rog pamantul sa ma lase in viata. Ce fel de viata? Mi-am cerut-o eu singura, din cuvant: "Chiar cu nori si ceata!" Asa si e! Ce pot sa fac? Puterea cuvantului este extraordinar de mare. Am de la viata exact ce am cerut.
Cred ca sunt caz unic de om care a scris, a creat ceva si apoi s-a apucat sa diseca ce i-a iesit din cap.
Pentru cine e interesat, VA URMA (ca la seriale)
|