Deznadejdea duhovniceasca apare atunci cand, dupa savarsirea unui pacat, vine diavolul si ne insufla ganduri de felul acesta:,,De-acum esti pierdut.", ,, De acum esti pacatos." , ,, Degeaba te mai rogi! "etc.

Mesajul Sfantului Siluan Athonitul, primit de la insusi Mantuitorul, (,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!" este de o profunzime aparte. Se refera la starea sufleteasca a omului care lupta cu sine si cu ispitele, se roaga, posteste etc. In aceasta situatie poate sa apara mandria cea pierzatoare de suflet. Crestinului poate sa i se para ca a ajuns la masuri inalte datorita rugaciunii lui , nu datorita milei lui Dumnezeu. In aceasta situatie, caderea in mandrie atrage dupa sine caderea in pacat ca urmare a indepartarii ajutorului lui Dumnezeu. Caderii in pacat ii urmeaza deznadejdea, caci diavolul pe unul care a ajuns in aceasta stare cauta sa-l piarda duhovniceste facandu-l sa supradimensioneze pacatul in care a cazut si sa minimalizeze posibilitatea de a mai fi iertat.

De aceea, e important ca omul care se roaga sa se fereasca in primul rand de mandrie, adica sa-si tina mintea in iad, adica sa stie ca e posibil sa greseasca in orice clipa daca ajutorul lui Dumnezeu se retrage. Apoi cu cat cineva este mai sporit duhovniceste cu atat se autoanalizeaza mai atent si descopera ca are motive sa-i ceara iertare lui Dumnezeu: pentru pacate cu gandul , cu vorba ori chiar cu fapta.

A doua parte a indemnului ,,si nu deznadajdui" se refera la increderea pe care trebuie s-o aiba crestinul in mila lui Dumnezeu. In astfel de situatii, crestinul trebuie sa lupte impotriva gandurilor diavolesti si sa aiba nadejdea cea buna ca Iisus S-a rastignit pentru fiecare dintre noi, deci ne poate salva din orice pacat, cu conditia sa ne spovedim si sa ne pocaim.