Fara a priveghea, omul nu poate fi crestin. Sunt intru-totul de acord.
Dar...
Parintele Teofil Paraianu, intr-o predica, spunea: "De doua lucruri nu mi-a parut rau niciodata: de faptele bune si de somn." ESte interesant, nu? Si continua astfel: "Nu mi-a parut rau de timpul dormit pentru ca in acel timp ma pregateam pentru celalalt timp, in care nu dormeam."
Personal, imi dau seama ca putinul somn ma face sa fie neatent si imprastiat. Cand dorm foarte putin, iar in urmatoarea zi abia am vreme sa mananc si alerg de dimineata pana seara, ma manii cu mult mai repede decat atunci cand sunt odihnit.
Cantitatea somnului (dar mai ales calitatea somnului) depind de la om la om.
Cei ce pot priveghea mai mult, sa-i pomeneasca si pe cei ce dorm: "Pomeneste, Doamne, pe cei ce dorm in pace, alaturi de sotii/sotiile lor, alaturi de copiii lor. Miluieste-i si-i mantuieste pe ei, ajutandu-i sa mai vada inca o data lumina zilei, spre a se bucura de toate cele ale Tale si spre a iubi din ce in ce mai mult faptura Ta, pentru care Te-ai si jertfit."
|