[coralina]

Doamne ajuta!

Eu sunt in stadiul in care invat multe lucruri de la voi asa ca va rog sa-mi iertati nestiinta. Imi permit sa va intreb cum impacam, ideatic vorbind, aceste doua afirmatii:

În prealabil postat de cristiboss56

Să nu fii iubitor de tine însuţi , şi nu vei deveni urâtor de fraţi. Să nu fii egoist, şi vei deveni iubitor de Dumnezeu. Pe fiecare om trebuie să-l iubim cu sufletul nostru, însă doar în Dumnezeu să ne punem năejdea, şi Acestuia să-I slujim din toate puterile. Pentru că, atâta timp cât ne ţine Acela, şi prietenii noştri se îngrijesc de noi , şi vrăjmaşii noştri nu pot să ne vateme. Când însă ne părăseşte Acela, şi prietenii noştri îşi întorc faţa, şi vrăjmaşii primesc putere împotriva noastră. Iată ce înţelepciune se revarsă în câteva cuvinte de folos lăsate de Sfântul Nectarie al Pentapoliei.

si

"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti".

Mi-e permis sa ma iubesc pe mine insami / insumi si sa iau dragostea pe care-o simt pentru propria persoana drept etalon al aprecierii aratate celorlalti? Nu cadem in mandrie iubindu-ne "fatis" / nesmerit pe noi insine?

Doamne ajuta, post binecuvantat tuturor!