Gandeam odata ca deznadejdea smereste cel mai bine pe om. Doar atunci el ajunge sa vada ca nu'si poate fi lui insusi bucurie, pace si mantuire. Abia atunci el reuseste sa vada cat de neputincios este. Importanta este insa masura deznadejdei, adica sa nu fie fara cale de intoarcere. Insusi Dumnezeu ingaduie retragerea harului (cam aici apare deznadejdea) spre a arata omului cata nevoie are Dumnezeu si de oamenii de langa el.
Sfantul Nicolae Velimirovici spune: [SIZE=2] "Oare nu este deznadejdea inceputul rugaciunii?"[/SIZE]
|