[silverstar]

[COLOR=#008000]De ce nu distruge Dumnezeu lumea?[/COLOR]

[COLOR=#008000]Erau timpurile când Bunul Dumnezeu împreună cu Sfântul Petru se coborau pe pământ, ca să vadă cum o mai duc oamenii. Izbit de mulţimea răutăţilor întâlnite în lume, Sfântul Petru zise către Domnul Atotţiitorul:[/COLOR]

[COLOR=#008000]- Doamne, pentru ce mai ţii lumea aceasta cu atâtea ticaloşii şi nu o prefaci deodată în praf şi pulbere?![/COLOR]
[COLOR=#008000]- Cum să o pierd Petre, zise Dumnezeu. Mai sunt atâţia oameni buni şi ataţia copilaşi nevinovaţi pe pământ. Cu ce sunt ei vinovaţi ca să piară?[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Păi, pierde-i numai pe cei răi Doamne, căci s-au înmulţit şi fac atâtea rele.[/COLOR]

[COLOR=#008000]Deodată, Sfântul Petru, călcând într-un muşuroi de furnici, începu să dea cu mâinile de sus în jos, omorând furnicile care-l înţepau.[/COLOR]

[COLOR=#008000]- Ce faci Petre, zise Domnul?[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Omor furnicile, Doamne, căci mă ciupesc.[/COLOR]
[COLOR=#008000]- Mare păcat faci cu ele Petre! De ce nu le omori numai pe cele care te înţeapă? Celelalte vezi bine că sunt nevinovate![/COLOR]

[COLOR=#008000]Şi Sfântul Petru a înţeles atunci taina oamenilor, care nu e departe de cea a furnicilor. Iată de ce nu pierde Dumnezeu lumea: pentru că mai sunt oameni buni! [/COLOR]