[mariamargareta]

[COLOR=purple]104. Noi contradicţii în “Cuvântul” de la Pucioasa (Partea I)[/COLOR]

Cuvântul de la Pucioasa, dacă ar fi de la Dumnezeu, aşa cum pretind liderii pucioşi, ar excela în acurateţe, întrecând chiar şi Biblia, din următorul motiv foarte simplu: Biblia este o colecţie de cărţi scrise de oameni (ce-i drept, oameni aleşi şi inspiraţi de Duhul Sfânt) în timp ce “Cuvântul” este prezentat de pucioşi ca fiind o producţie proprie a lui Dumnezeu, ieşită chiar din gura Lui. Aşadar, vom regăsi în fiecare din aceste scrieri sfinte atât personalitatea, cât şi educaţia autorului. Întrucât autorul “Cuvântului” de la Pucioasa se pretinde că nu este un om, ci Însuşi Dumnezeu, această scriere ar trebui să fie perfectă, în timp ce la scrierile Bibliei sunt de aşteptat unele imperfecţiuni omeneşti. Din păcate,observăm că lucrurile stau exact invers: în timp ce Biblia excelează prin sobrietate, conciziune, precizie, consecvenţă, eficienţă, “Cuvântul” de la Pucioasa nu este altceva decât o logoree jalnică, infestată de patetisme ieftine şi de inconsecvenţe grave. Aceste inconsistenţe sunt raportate atât la Biblia consacrată, cât şi la propriile aserţiuni anterioare. Bineînţeles că, liderii pucioşi fiind acuzaţi deschis de anumiţi contestatari că sunt atât autorii reali ai “Cuvântului”, cât şi (implicit) ai acestor inconsecvenţe, au găsit soluţia, inventând o formulă salvatoare care să justifice inconsecvenţele şi contrazicerile de sine: [COLOR=blue]“Dumnezeu este mereu astăzi!” [/COLOR]Această formulă ingenioasă, dar profund imorală, care-L proclamă pe Dumnezeu ca fiind un personaj schimbător, gata oricând să-Şi încalce cuvântul dat, încearcă de fapt să acopere gravele inconsecvenţe ale autorului de la Pucioasa cu dreptul acestuia de a se contrazice pe sine, pe principiul că [COLOR=blue]“el este mereu astăzi; iar astăzi nu-i ca ieri, şi nici ca mâine”[/COLOR]. Desigur că motivaţiile schimbărilor de pe o zi pe alta sunt puse pe seama oricărei alte cauze decât cea intrinsecă autorului: din cauza oamenilor(în principal), iar Dumnezeul Pucioasei trebuie să se dea după oameni (adică să ţină cont de neputinţele, încăpăţânările, inconsecvenţele oamenilor); din cauza naturii ( dacă e senin, dacă e ploaie, dacă e frig, dacă e grindină, dacă trăzneşte afară, toate acestea afectează buna dispoziţie a autorului anonim); din cauza vremurilor şi după timpuri (autorul este sub timpuri, şi nu timpurile sub el), etc,etc.

1. O primă nepotrivire pe care o consemnăm este aceea că, deşi pretinde că mai are multe, multe de spus şi că nu-i ajunge spaţiul şi timpul ca să se desfăşoare în voie, autorul anonim de la Pucioasa “ratează” din când în când ocaziile consacrate de a “coborî cuvântul” pe pământul şfânt de la Pucioasa. Recent, au fost “ratate” Duminica a doua şi Duminica a treia din Post (15 martie şi 29 martie a.c.), ocazii în care “Cuvântul” n-a mai apărut. În antecedente au mai fost perioade chiar mai lungi de “absenţă” a “Cuvântului” (câteva luni la rând) care, în mod ciudat(sau nu) coincideau tocmai cu nişte etape de mari fricţiuni între liderii pucioşi şi contestatarii lor din interiorul comunităţii.

Dumnezeul Pucioasei nu scapă însă nici o ocazie să se lamenteze că are multe de spus, dar nu-i ajunge timpul şi ocaziile oportune ( în schimb, nu suflă nici un cuvinţel despre ocaziile scăpate de a “cuvânta”, cum au fost cele două duminici sus-menţionate):
[COLOR=blue]“Iar voi, copii din porţi, întăriţi-Mi lucrarea, întăriţi-o pentru venirea Mea cuvânt la poporul Meu şi la om, tată. [/COLOR][COLOR=red]O, cât de mult aş avea de grăit, cât de mult![/COLOR][COLOR=blue] Grăiesc însă aşa cum pot, aşa cum se poate grăi, şi cu multă răbdare grăiesc. O, fiţi şi voi ca Mine! Să răbdăm, tată, să suferim răbdând, căci plata cea de la Tatăl e dulce în cei ce rabdă, şi va fi ea mângâierea lor. Amin.” (Citat din “Cuvântul” datat 22-03-2009)[/COLOR]
Din context reiese că Dumnezeul Pucioasei nu este deloc un Atotputernic, ci are serioase limite, asemănătoare cu cele ale oamenilor.