[Florin-Ionut]

[COLOR=black]"Jerfa şi învierea, aşa cum arată schimbarea la faţă, independent de orice conjunctură, descoperă sensul cel mai profund al creaţiei îşi are temeiul în întrupare şi dincolo de ea, în «taina cea din veac ascunsă», în acea “perspectivă a veacurilor”. Sfîntul[/COLOR] [COLOR=black]Maxim Mărturisitorul afirmă: «Cel ce a cunoscut taina crucii şi a mormantului a înţeles raţiunile esenţiale ale tuturor lucrurilor...; iar ce ce a cunoscut înţelesul tainic al învierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a întemeiat toate de mai înainte...» şi «toate cele văzute se cer după cruce».[/COLOR] [COLOR=black]Dezvoltînd puţin această viziune e îngăduit să spunem: Fiul este, după Sfînta Scriptură, «Mielul lui Dumnezeu», Mielul din veci al Tatălui, dar e un «Miel» jertfit. El e «preot în veac» (Evr. V, 6) şi e «jertfă de la întemeierea lumii». De asemenea şi lumea, în El şi cu El, e o jertfă nesfîrşită, o ofrandă în faţa Tatălui. Creaţia însăşi este simbolic un «miel». Şi este «miel» atît în sensul de nevinovăţie harică în originea ei, cît şi în sensul că are şi ea calitatea de «miel» şi de «Fiu», adică de jertfă în faţa Tatălui, deci de permanent suiş spre desăvîrşire, spre înviere. Creaţia întreagă se mişcă în acelaşi ritm cu Hristos între cruce şi înviere: crucea ca mijlocire, învierea ca finalitate. Structurile creaţiei sînt o oglindire a «Mielului jertfit» dintru început pentru creaţie, iar întruparea, moartea şi învierea, o continuare a creaţiei întrerupte de păcat; continuare însă în ritm, în armonie cu legea ei şi universală, fixată din început prin «jertfirea Mielului».[/COLOR]

[COLOR=black]Cum se poate observa, tradiţia răsăriteană, printr-o viziune cuprinzătoare în care creaţia e înrădăcinată de mai înainte de veacuri în «Taina lui Hristos», nu exclude ci preîntîmpină accidentul păcatului încît iconomia creaţiei poate deveni o iconomie a mîntuirii. Dar aici, conştiinţei creştine i se opune o subtilă întrebare. Anume, dacă Adam n-ar fi păcătuit am mai fi primt noi darul suprem al întrupării? Problemă ivită încă din primele veacuri ale Bisericii, la care Fericitul Augustin răspundea grav: «si homo non periisset, filius hominis non venis-set», care a suscitat multe controverse, mai ales în Apus între tomişti şi franciscani, şi care a rămas deschisă pînă astăzi, în ce ne priveşte, noi considerăm că un cuvînt al Sfîntului Chiril al Alexandriei, pe care îl redăm, mai departe, aruncă o lumină în pătrunderea misterului: «După cum un arhitect înţelept», spune Sfîntul Chirii, «cînd începe construirea unei case, gîndind cum se cuvine, că în trecerea vremii ea poate suferi vreo stricăciune, fapt ce se întîmplă cu orice casă zidită, el pune o temelie de nedistrus, care este în planul lui, ca şi o rădăcină neschimbabilă a operei sale, pentru ca în caz că ar suferi ceva, principiul avîndu-1 sănătos, să se poată din nou construi pe ea. Tot aşa, Ziditorul tuturor a pus de mai înainte pe Hristos ca temelie a mîntuirii noastre, înainte chiar de întemeierea lumii. Aşa fel încît, atunci cînd din cauza transgresiunii noastre, s-ar întîmplă să cădem, noi să putem fi rezidiţi pe El. Deci, cît priveşte voinţa şi planul Tatălui, Hristos este pus drept temelie, încă înaintea veacurilor. Faptul propriu-zis însă, după cuviinţă, s-a săvîrşit în timp pentru că aşa cerea nevoia lucrului. Aşa am fost reînnoiţi în Hristos, prin venirea Sa în timp, noi care îl aveam de mai înainte temelie a mîntuirii».[/COLOR] [COLOR=black]Se deduce lesne că Sfintul Chiril are în vedere o previziune proniatoare a înţelepciunii lui Dumnezeu în «planul cel veşnic» în realizarea creaţiei, previziune care, ţinînd seama de temporalitatea făpturii noastre include şi posibilitatea ruinei, a schimbabilităţii în păcat. Astfel cele două iconomii, a creaţiei şi a Răscumpărării, se întrepătrund ca o unică lucrare a Proniei, «întruparea e răscumpărare» (Prof. N. Chiţescu) e calea deschisă spre jertfă şi spre înviere, întreaga iconomie a mîntuirii, din ceasul căderii e o modelare a existenţei creaţiei prin tipuri şi semne, ca: Isaac, Iosif, Mielul pascal, şarpele de aramă etc., în vederea «Tainei lui Hristos»."[/COLOR]

[COLOR=black][/COLOR]
[COLOR=black]Am reusit in sfarsit sa gasesc aceasta lucrare la o manastire; acum am scanat-o si am convertit-o in format document, urmand sa corectez greselile de scanare. In curand va va fi disponibila online, pentru ca ar fi o mare pierdere sa nu o cititi si voi.[/COLOR]