Frate Cristi, eu iti apreciez frateasca purtare de grija insa ceea ce afirmi tu, citez "...cand intram in Sfanta Biserica nimic nu ar trebui sa ne mai tulbure" e deja formulat ca un deziderat, nu ca o realitate! Asadar noi asta ne dorim, fireste, sa nu fim tulburati de nimic insa de la dorinta pana la starea de fapt e cale (de obicei) lunga. Luptam, fiecare cum putem, cu aceste ispite; eu una am asistat la buna parte din slujba cu ochii inchisi pentru a nu-mi lasa privirea sa fuga la mana intinsa in pozitie de cersit. Iar asta e un caz "usor", cu rezolvare "facila"; ce te faci cand zbiara cate un copil de parca e taiat cu fierastraul? Mie mi s-a intamplat, nu demult, si-n pofida rugaciunilor si a incercarilor mele disperate de-a ma concentra asupra celor rostite de preot, aproape ca mi-am iesit din minti.

Parintii acelui copil pur si simplu nu-l scoteau din biserica si se vedea clar ca-n stadiul in care era tulbura foarte rau slujba.
Topicul asta nu e unul din cele duhovnicesc folositoare, recunosc, insa are si el rostul sau, anume de-a cuprinde ofurilor oamenilor carora le e drag a merge la Sfintele Slujbe, care slujbe sunt facute cu oamenii si pentru oameni, de-asta nici nu merge totul "struna".
Iertare si Doamne ajuta-ne!