Citat:
În prealabil postat de patinina34
Ai perfecta dreptate Cristi, insa trebuie inceputa strada asta a smereniei si mantuirii, si eu sint prima ca am multa cale si lunga inaintea mea.
Este bine s acunoastem teoria, deoarece in acest fel, putem sa ne spalam d epacate imediat, spovedind, si incercind sa nu mai gresim.
Omul e supus greselii, Cristi, noi sintem nascut in pacat, dar ideea este de a incerca sa facem ceea ce este asa zisa calea intoarcerii de la pacat, avind punctul de plecare tocmai pacatul care ne stapineste pe toti.
A fii un bun teoreticin, in materie,inseamna ca deja ai facut un sfert de pas inainte, si stii unde sa bati, la ce usa, pentru a te indrepta.
|
În procente , s-ar traduce că am dobândit 25 % ! Groaznic de puțin, mai ales că mulți , am depăși jumătate dintr-o viață normală , iar clipa morții nimeni nu o știe, decât Bunul Dumnezeu. Foarte multe rugăciuni au în conținutul lor , rugămintea noastră de a nu fi luați înainte de îndreptarea noastră, sau neândreptați, sau de a avea un sfârșit cu adevărat creștinesc. Mai știm că nimeni nu este vrednic de mântuire fără marea Lui milostivire, dar mai știm că a te baza mai mult decât trebuie pe marea milostivire a Lui, iar e păcat. Spui un sfert că am dobândit ! Foarte aproape de adevăr cele spuse de tine. Spun foarte aproape de adevăr, pentru că adevărul numai Dumnezeu îl știe, noi doar îl bănuim, îl aproximăm. După părerea mea, foarte imortant este în a înfrânge mândria, pentru că ea mândria, este vinovată de majoritatea relelor, ea mândria ne ține mult timp pe loc în drumul nostru spre pocăință . De mândrie sunt legate , mai toate relele și nu de puține ori luați de valul vieții nici nu realizăm , în multe situații, acest rău ce se sălășuiește în noi, în relația dintre noi. Sfinți nu vom fi probabil niciodată, dar mândria trebuie învinsă, pentru că altfel, smerenia ca multe altele, rămâne la stadiul de teorie. A trăi în și cu Hristos, înseamnă a ne lepăda pe noi și felul nostru păcătos și egoist și atunci cele bune și cu adevărat vrednice vor veni asupra noastră. Până atunci . . .