[silverstar]

[COLOR=green]Odată, demult, pe când zânele colindau pădurile şi piticii răscoleau măruntaiele pământului în căutarea pietrelor preţioase, pe când animalele vorbeau şi puii de lup se jucau cu mieii, trăia într-o căsuţă dărăpănată la marginea unui cătun, un olar împreună cu nevasta şi cei doi copii ai lui. [/COLOR]

[COLOR=green]Erau destul de săraci şi îşi duceau traiul doar de pe urma vaselor de lut pe care olarul le vindea la târgul din apropiere. [/COLOR]

[COLOR=green]Într-una din zile, pe când se întorcea de la târg, numai ce zăreşte olarul într-un tufiş de la marginea pădurii, un iepure ce se ascundea tremurând tot de frică.
[/COLOR]
[COLOR=green]Nu i-a fost prea greu să-l prindă şi să-l vâre în traistă, gândindu-se numai la friptura pe care avea să o facă din bietul iepuraş.
[/COLOR]
[COLOR=green]Ajuns acasă, îi dădu traista nevestei, poruncindu-i să gătească iepurele, iar el, ostenit de atâta drum, se trânti în pat şi adormi pe dată. [/COLOR]

[COLOR=green]Cei doi copilaşi, auzind porunca tatălui, se strecurară binişor şi priviră în traistă, de unde le străluciră doi ochişori speriaţi şi înlăcrimaţi. Din întuneric, iepuraşul îşi aştepta sfârşitul plângând, pentru că auzise şi el planul îngrozitor al olarului şi înţelesese despre ce era vorba. Doar v-am spus că pe atunci animalele înţelegeau limba oamenilor.
[/COLOR]
[COLOR=green]Copiilor li s-a făcut aşa o milă de bietul iepuraş, că abia au aşteptat ca mama lor să plece o clipă din bucătărie şi au înşfăcat iepurele, punând în locul lui un ştergar.
[/COLOR]
[COLOR=green]Au alergat cât au putut până la marginea pădurii, iar acolo au dat drumul micului urecheat, care a fugit mâncând pământul. Bineînţeles ca olarul a certat-o pe nevastă pentru că n-a avut grijă de iepure, iar în acea seară n-au mâncat friptură, ci urzici. [/COLOR]

[COLOR=green]Dar s-a-ntâmplat un lucru mult mai frumos. Mama iepuroaică a zvonit prin toată pădurea fapta cea bună a copiilor. Despre ispravă a aflat şi Zâna Eastres, slujitoarea Primăverii.
[/COLOR]
[COLOR=green]Şi, cum se apropia Sărbătoarea Primăverii, Zâna s-a gândit să-i răsplătească pe cei doi copii pentru salvarea iepuraşului şi a poruncit iepurilor să le ducă daruri. [/COLOR]

[COLOR=green]Astfel, copiii olarului au găsit într-o dimineaţă, frumos înşirate pe pervaz, alune, fructe uscate, ciuperci şi faguri de miere.
[/COLOR]
[COLOR=green]De atunci, în fiecare an, tot mai mulţi iepuraşi aduc daruri copiilor cuminţi, harnici si buni.
[/COLOR]
[COLOR=green]Cu timpul, sărbătoarea Primăverii s-a contopit cu cea a Învierii Domnului Iisus Hristos. [/COLOR]

[COLOR=green]Despre olar şi copiii lui abia dacă-şi mai aminteşte cineva, zânele s-au pierdut în negura vremii, dar iepuraşii n-au uitat niciodată de îndatorirea lor de a aduce, de Paşte, tot felul de daruri copiilor.[/COLOR]