[mariamargareta]

104. Noi contradicţii în “Cuvântul” de la Pucioasa (Partea a VII-a)

7. Despre Maria Egipteanca se spune că mai întâi a avut iubire, şi apoi pocăinţă:

[COLOR=blue]“ O, Maria Egipteanca a fost plină de iubire cu firea ei cea omenească şi a putut apoi să-Mi dea Mie cu ardoare şi cu lepădare de sine iubirea ei, căci s-a înţelepţit apoi [COLOR=Red]prin iubire[/COLOR] de Dumnezeu,[/COLOR] [COLOR=red]nu prin luptă pentru pocăinţă mai întîi[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi s-a sfinţit prin nevoinţă şi prin părere de rău şi prin ură asupra păcatului, uitând de ea însăşi şi iubindu-Mă pe Mine, şi aşa şi-a biruit ea păcatul, iar Eu am stat cu ea apoi multă vreme şi am bucurat pe îngeri şi pe sfinţi cu iubirea dintre noi. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)[/COLOR]
Apoi se promovează exact contrariul: nu vrednicia iubirii, ci pocăinţa a fost cea care i-a adus har, şi a transformat-o într-o pildă de pocăinţă:
[COLOR=blue]“ Nu pentru vrednicia ei, ci [/COLOR][COLOR=red]pentru pocăinţa ei am stat Eu cu ea şi i-am dat de la Mine har[/COLOR][COLOR=blue], căci fără Mine nu poate nimic bun omul, şi greu se mai dă el spre iertarea Mea asupra lui, căci omul se lasă greu de tot de păcat. “(Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)[/COLOR]
[COLOR=blue]“…căci Maria Egipteanca [/COLOR][COLOR=red]este pildă de pocăinţă[/COLOR][COLOR=blue] pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine…”( Citat din “Cuvântul” datat 05-04-2009)[/COLOR]