[COLOR=#000066]Lepădarea lui Petru sau De ce cade omul?[/COLOR]
Sfantul Ioan Gura de Aur:
“
Hristos ne mai arată totodată și nouă ce fel de oameni erau ucenicii înainte de răstignire și ce fel de oameni au ajuns după răstignire. În timpul răstignirii nici n-au putut să stea lîngă El; dar după moartea Lui au ajuns puternici, mai tari ca diamantul.
(…)
„Dar Petru, răspunzând, a zis: „Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, eu niciodată nu mă voi sminti“.
Ce spui, Petre? Profetul a spus că se vor risipi oile, Hristos a întărit cele spuse și tu spui: „Nu!” Nu-ți sînt de ajuns cuvintele dinainte, prin care Hristos ți-a închis gura, atunci cînd ai spus: „Milostiv fii Ție, Doamne! (Matei 16, 22)”.
Nu, lui Petru nu i-au fost de ajuns.
Și de aceea Domnul îl lasă să cadă, pentru ca să-l învețe și prin aceasta să asculte totdeauna de ce spune Hristos și să ajungă la încredințarea că este mai vrednică de credință hotărîrea lui Hristos decît propriul lui cuget. Ceilalți ucenici, la rîndul lor, nu puțin au cîștigat de pe urma lepădării lui Petru; și-au dat seama de slăbiciunea firii omenești și de adevărul lui Dumnezeu.
Cînd Hristos prezice ceva, nu trebuie să o faci pe deșteptul și nici să te arăți mai grozav decît majoritatea oamenilor, că spune Pavel
: „ Vei avea laudă față de tine însuti și nu față de altul” (Gal. 6, 4).
Petru ar fi trebuit să se roage și să spună: „Ajută-ne, Doamne, ajută-ne nouă ca să nu ne despărțim de Tine!” Dar nu; el se încrede în sine și spune: „Chiar dacă toți se vor sminti întru Tine, eu niciodată”. „
Chiar dacă Te vor părăsi toți, spune Petru, eu nu Te voi părăsi!“
A ajuns încetul cu încetul încrezut. Hristos deci voind să-l smerească, a îngăduit să se lepede de El. Pentru că Petru nu L-a ascultat nici pe El, nici pe profet - că Domnul de aceea a adus mărturia profetului, ca să nu I se împotrivească nimeni - deci, pentru că Petru nu I-a ascultat cuvintele, îl învață cu faptele. Că pentru aceasta a îngăduit să se lepede, ca prin lepădarea de Hristos să se îndrepte, ascultă ce-i spune Domnul: „
Iar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta” (Luca 22, 32). A spus aceste cuvinte voind să-l mustre cu asprime, ca să-i arate că păcatul lui este mai greu decît celelalte păcate și că are nevoie de mai mult ajutor.
Două păcate săvîrșise Petru prin spusele sale: unul, că se împotrivise cuvintelor Domnului; altul, că se credea mai mare decît ceilalți ucenici; dar, mai bine spus, mai săvîrșise și un al treilea, că și-a atribuit lui totul. Pentru a-l vindeca de aceste păcate, Hristos a îngăduit deci ca Petru să cadă. De aceea Hristos, lăsînd la o parte pe ceilalți ucenici, Se adresează lui Petru și-i spune: „
Simone, Simone, iată satana a cerut ca să vă cearnă ca griul” (Luca 22, 31), adică
să vă tulbure, să vă zăpăcească, să vă ispitească; „
dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu piară credința ta“.
- Dar dacă a cerut să-i cearnă pe toți, pentru ce Hristos n-a spus:
„
M-am rugat pentru toți“?
- Negreșit pentru pricina pe care am spus-o mai înainte. Domnul i Se adresează numai lui Petru ca să-l mustre și să-i arate că păcatul lui era mai greu decît celelalte păcate.
- Dar pentru ce Hristos n-a spus: „
Eu n-am îngăduit“, ci: „
M-am rugat”?
- Mergînd la patimă, Hristos folosește cuvinte smerite, ca să-Și vădească firea Sa omenească. Cum ar fi avut nevoie să Se roage ca să întărească sufletul unui om care se clătina, El Care a zidit Biserica pe mărturisirea lui Petru și așa a întărit-o încît să nu fie biruită de mii și mii de primejdii și de morți, El, Care a dat lui Petru cheile împărăției cerurilor și l-a făcut domn peste o atît de mare putere, El, Care n-a avut nevoie de rugăciune pentru a-i da lui Petru acestea? Cînd i-a dat lui Petru puterea, Hristos n-a spus: „M-am rugat”, ci a spus cu autoritate: „
Voi zidi Biserica Mea și-ți voi da ție cheile cerurilor“.
- Dar pentru ce n-a grăit și acum tot așa?
- Și pentru pricina pe care am spus-o și pentru slăbiciunea ucenicilor. Că ei n-aveau despre Domnul părerea ce I se cuvenea.
- Dar cum s-a făcut că Petru s-a lepădat de Domnul cu toate că Domnul S-a rugat pentru el?
- Domnul nu S-a rugat ca să nu se lepede,
ci ca să nu piară credința lui, ca să nu piară desăvîrșit. Acesta a fost un semn al purtării de grijă a Domnului pentru Petru. Frica a alungat totul din sufletul lui; frica lui a fost nemăsurată, pentru că Dumnezeu l-a lipsit cu totul de ajutorul Lui.
Și l-a lipsit cu totul pentru că era cu totul mare în sufletul lui păcatul îngîmfării și al împotrivirii. Deci, ca să stîrpească din rădăcină aceste păcate, Hristos a lăsat ca Petru să fie cuprins de un mare zbucium sufletesc.
Că păcatele acestea erau adînc înfipte în sufletul lui Petru se vede de acolo că nu s-a mulțumit numai cu ce a spus mai înainte, împotrivindu-se și profetului și lui Hristos, ci și mai apoi, după ce Hristos i-a spus:
„
Amin grăiesc ție, că în această noapte, înainte de a cînta cocoșul, te vei lepăda de trei ori de Mine“,
Petru a zis:
„
Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine“.