[mariamargareta]

Dragă Sherlock Holmes,

Observ strădania ta de a fi subtil şi conciliant şi spiritual şi superficial, acolo unde lucrurile sint mult, mult mai grave decât par la prima vedere.
Părerea că "ce-i mult, strică" o fi valabilă pentru cei gurmanzi sau pentru cei ameninţaţi cu aterosleroza cerebrală, dar nu şi pentru necesara poziţie apologetică impusă de un roman-fluviu intitulat fraudulos "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa". N-am avea multe de spus, dacă n-ar fi multe şi nestăvilite şi mereu actuale inepţiile care curg ca un fluviu pe pantele dâmboviţene de la Glodeni. Ni se pare a fi chiar un delict impardonabil faptul de a tăcea nepăsători acolo unde se cade a fi sancţionată (public şi necruţător) frauda şi minciuna, operate nonşalant în numele bunului Dumnezeu.

Dacă ţi-ar fi picat în mână, din întâmplare, cartea de 7,00 Kg intitulată "Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa", probabil că ţi-ar fi picat şi din mână ( de grea ce este, sau de la starea de spleen, adică de şavantă plictiseală), dar oricum, ai fi avut şansa de a deveni mult mai atent la conspiraţia ce se pregăteşte în taină pe meleagurile dâmboviţene pentru naivii, pravoslavnicii creştini ortodocşi.

Ei, un fleac!, vor zice unii detectivi amatori, intoxicaţi de filoxera romanelor poliţiste semnate Arthur Conan Doyle, şi cărora li se pare că orice scenariu religios este o invenţie livrescă, bună de trimis direct la anticariat.

Din păcate, nu este deloc aşa. Stau dovadă zecile de familii nenorocite în ultimii ani de către pucioşi, destine creştineşti care s-au destrămat definitiv de la nişte învăţături aberante care n-au fost combătute cum trebuie, de cine trebuie şi exact la momentul potrivit.

Şi dacă cineva îndrăzneşte să facă o radiografie cât mai exactă şi (aparent) infailibilă a cangrenei pucioase, iată că sar în sus ca arşi unii simpatizanţi de ocazie ca Vsovi dela Iaşi şi ca Sherlock Holmes de Dâmbovitza, care reclamă prin aluzii savante (Not multa, sed multum) încălcarea drepturilor omului acordate pucioşilor de a vorbi liber şi nestingherit în numele Domnului! Adică, ar dori dumnealor, detectivii de mucava, ca omul alienat să aibă în continuare dreptul legal şi nestingherit de a face în mod liber orice nebunie i se năzare, în dreptul lui Dumnezeu, iar ceilalţi, "marea mută", să-şi pună căluş la gură, ca nu cumva să le deranjeze sensibililor detectivi amatori siesta premergătoare vecerniei cugetului.

Cei care doresc să nu mai fie deranjaţi cu prea multă informaţie despre periculoasele baliverne şi despre năzbâtiile pucioşilor, nu le rămâne decât să ridice ancora şi să navigheze nestingheriţi în alte ape mai liniştite şi mai adânci, stând cu burta la soare şi cu capul la umbră, ca nu cumva să li se încingă mintea de prea multă cunoaştere.

Iar noi o să ne vedem de treabă, fără a omite să le urăm celor neliniştiţi "pohta ce au pohtit ei": Rest in peace!