Citat:
În prealabil postat de bmd
Pe mine ma deranjaza cel mai mult privirile "revoltate" a celor care se intorc sa vada care-i copilul (de obicei) care deranjaza slujba. Daca privirile ar putea ucide Liturghia s-ar transforma pe loc in slujba de ingropaciune!
|
Total de acord. Este trist ca in momentul in care se aud soapte, ori un telefon uitat deschis, ori un copil, mai multe capete se indreapta spre acel loc. Aceasta arata cat de prinsi suntem de ceea ce se aude din Sfantul Altar. De asemenea se vede prin aceasta si
lipsa noastra de dragoste.
Orice s'ar intampla, sa nu intoarcem capul !! Aici se vede masura noastra.
Era o
intamplare in Pateric. Un om cu mare ravna isi cauta manastire. Ca metoda de gasire a manastirii celei mai bune, omul a inventat o incercare. A luat un toiag si a legat de el conserve si clopotei si altele asemenea. Cum intra intr'o manastire, astepta vremea slujbei, mergea sub policandru si tolea podeaua cu acel toiag zgomotos. Peste tot, mai toate privirile se indreptau spre el. Dar randuieste Domnul, in cele din urma, o manastire in care nimeni nu i'a acordat nici o atentie, nici macar o privire nu s'a intors spre el. Atunci, el a aruncat toiagul si a ramas acolo.
Problema se pune... oare s'ar mai gasi astazi un astfel de loc? Speram ca da.