[Florin-Ionut]

Daca viata presupune evolutia voita spre mai bine in perspectiva asemanarii cu Dumnezeu, atunci sinuciderea este negarea prin excelenta a binelui, este raul suprem pe care omul si-l poate face. Raul ca lipsa totala a binelui, asemanandu-se cu negatia ingerilor razvratiti care i-a facut sa se desparta pentru totdeauna de Dumnezeu.

Daca evolutia noastra va continua chiar si dupa mantuire tot in sus, atunci cei mai rai dintre cei rai, impreuna cu sinucigasii care refuza astfel mantuirea oferita de Insusi Fiul care a murit si inviat pentru acel nefericit, aceia vor ajunge "in cele mai de jos ale pamantului", intr-o stare dusa la marginea existentei, total opusa celei pentru care au fost creati, care le va permite doar sa nu fie distrusi complet, dar care va presupune chinul vesnic al lipsei de tot binele, chinul intelegerii perfecte a iubirii lui Hristos in imposibilitatea de a mai putea raspunde la aceasta iubire nesfarsita... Monotonia impietririi fiintei fara posibilitatea schimbarii noii conditii de a fi la limita si atat... Fara speranta, fara sfarsit...