[cristiboss56]

"Doamne , femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând : Vai mie ! Că noaptea îmi este mie înfierbântarea desfrâului şi întunecată şi norii apă din mare ; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele , Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi , de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale , Mântuitorule de suflete , Izbăvitorul meu ? Să nu mă treci cu vederea pe mine , roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă. "