Sa folosim cu discernamant dreptul la libera exprimare, caci abuzul liberei exprimari s-a vazut cu ocazia caricaturilor lui Mohamed, facute de niste ziaristi danezi: tensiune intre state; popoare lezate in credinta lor; steaguri arse, ambasade asediate si incendiate, etc. Cu alte cuvinte un mic razboi. Sa nu ne jucam cu cuvintele si sa nu facem altora ceeace ce noua nu ne place.

Din cauza deziluziilor, a asteptarilor inselate, a greutatilor vietii romanii sunt cu sufletul ranit; dintre acestia unii gasesc alinare in Dumnezeu, altii se inraiesc, desi rai nu sunt. Folosirea cuvantului ca arma este modul celor din urma de exprimare, asa cum primii folosesc rugaciunea. Dar in vreme ce rugaciunea aduce liniste si ordine in idei, cuvantul folosit ca arma aduce si mai multa tulburare, omul biciuindu-se pe sine ca si pe ceilalti cu cuvintele sale, sadind totodata lipsa sperantei in sufletul sau.

Noi toti ne putem rani pierzand speranta in binele din noi. Sa nu dam voie raului sa ne invadeze, caci raul este exterior si impropriu noua. Limpezindu-ne astfel, sa gasim solutia cea mai favorabila, fara a lasa imaginatia sa ne joace feste, caci in lupta dintre vointa si imaginatie, cea din urma castiga.