In general ne raportam la aceasta porunca evanghelica, a iubi aproapele ca pe noi insine, ca la un punct maxim pe care trebuie sa-l atingem, cand, de fapt, reprezinta minimul de iubire care ni se cere si care se impune din insasi firea lucrurilor. Ce este mai prejos de ea, nu este cu adevarat iubire, ci o forma deformata de pacat, o iubire a omului cazut. Mai presus de ea este iubirea cea dupa chipul iubirii lui Hristos fata de noi, iubirea jertfelnica.
|