[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Cu mult timp în urmă, pe vremea când lumea credea în puterea magică a spiriduşilor şi a zânelor, era o pasăre splendidă, ce îşi făcuse cuib într-un arbore bătrân, dintr-o poieniţă de vis. Viersul îi era atât de cristalin, încât până si vântul se oprea să-l asculte, iar penele îi scânteiau în culorile curcubeului. Nimeni nu ştia de unde se ivise această pasăre fermecată, dar toate vieţuitoarele o iubeau, pentru că le încălzea sufletul cu cântul ei măiastru.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Dar într-o zi de iarna geroasă trilurile au amuţit: pasărea zăcea rănită lângă trunchiul copacului, fără a şti nimeni cum a ajuns aşa. Pădurea a cerut atunci ajutorul zeiţei Ostara, mama fertilităţii, reînvierii şi a zorilor. Pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat micuţa pasăre într-un iepuraş, dar i-a lăsat puterea de a face ouă.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Vremea a trecut şi a venit primăvara, când toate animalele pădurii sărbătoreau şi ziua Ostarei. Unele i-au adus drept ofrandă flori parfumate, altele, cununi de frunze verzi. Darul cel mai frumos a fost însă adus de iepuraş: un coş plin cu ouă, vopsite în culorile curcubeului.[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]Şi-n fiecare an, iepuraşul a dăruit zeiţei salvatoare câte un coş de ouă frumos colorate, în semn de recunoştinţă pentru că îi slavase viaţa. Şi astăzi, iepuraşul cel fermecat vopseşte ouă în culorile curcubeului, pe care le oferă copiilor cuminţi cu ocazia Sărbătorilor de Paşte.[/COLOR]

[SIZE=1][COLOR=green]Sursă: Taifasuri, nr. 165 din 24 apr. 2008, p.[/COLOR] [COLOR=green]2[/COLOR][/SIZE]