Citat:
În prealabil postat de windorin
Adevarat este ca doar Dumnezeu cunoaste inimile oamenilor.
Eram intr'un pelerinaj. Manastiri, rugaciuni, Sfinte Moaste, discutii lungi. Eram un grup mare. Ispitele nu lipseau la nici un pas. Un baiat, din cei cativa din grup, imi era antipatic. Fara vreun motiv anume, fara ceva concret, nu imi era simpatic. Multi altii imi pareau mai buni decat el; si eu insumi eram vazut de mine mai bun ca el. Il vedeam artificial, plictisitor, mult prea modern si fara o vedere profunda a lucrurilor. Au trecut cateva zile bune. Urma sa ne impartasim. In seara din'nainte am hotarat sa facem cu totii Canonul de Impartasanie, citind fiecare cate o rugaciune. Dintre toti, acel baiat a fost singurul care a plans neincetat, de la inceputul si pana la sfarsitul rugaciunilor. Mi'a fost rusine de mine.
|
Ce frumos, nu pentru ca ti-a fost rusine, ci de acel baiat, si lectia primita. Si mie mi s-au intamplat lucruri asemanatoare, dar m-am bucurat.