Citat:
În prealabil postat de podolski_2
As dori sa ne impartasim din experientele care ne-au marcat , care ne-au placut din discutiile cu parintii din manastiri sau viata de acolo.
|
Mica mea lectie, nu este nici despre viata traita in manastire si nici legata de vreo discutie cu parinti duhovnici.
E doar o simpla ascultare pe care am facut-o in urma cu aproximativ 6 luni de zile, ca urmare a discutiilor pe privat cu un membru al forumului.
In una dintre postarile mele am folosit un cuvant neadecvat, care cu sinceritate marturisesc, imi intrase in uz, aproape ca un tic verbal.
[SIZE=2]De obicei sfaturile sunt date de către cei înțelepți celor mai puțin înțelepți, si cum mai intotdeauna intelepciunea se doreste a fi direct proportionala cu varsta, sfaturile vin de la cei varstnici catre cei mai tineri.
In cazul meu lucrurile s-au petrecut invers.. sfatul si atentionarea veneau de la o persoana cu mult, mult mai tanara decat mine.
Au fost fractiuni de secunda cand mandria ( inamicul ce duce lupta atat de stransa cu noi, clipa de clipa) ma facea sa ma simt jignita...
Am realizat insa ca sfaturile acelui membru sunt f bune, si din acel moment am decis, ca macar ptr acea persoana, daca nu ptr alte convingeri, sa nu mai folosesc acel cuvant nesuferit.Si de fiecare data cand imi venea pe buze, aveam in fata, chipul acelei persoane si duhul bland cu care m-a mustrat.
Din aceasta intamplare, am invatat ca adevarata înțelepțiune se poate dobandi[/SIZE][SIZE=2] facand ascultare chiar si de cei mai tineri decat noi. [/SIZE]