Coborarea la iad a Mantuitorului. Ma face sa ma gandesc la coborarea Mantuitorului in cel mai adanc loc al nostru, in inima noastra pierduta. Doar ca noi suntem mai rai decat moartea, caci moartea nu L-a impiedicat pe Hristos sa coboare in iad, ci mai ales L-a impins acolo. Insa noi nu voim sa ii dam voie sa se coboare in noi, iar impietrirea inimii noastre este usa la care El sta si bate, asteptand sa coboare in noi, spre a ne ridica impreuna cu el.
Nu vom putea invia pana ce Hristos nu se va putea pogora in noi, in iadul pe care ni l'am creat singuri si pe care, fara sa vrem (sau cu vrere) in hranim zilnic cu neiubirea noastra.
Tine de noi sa'I dam voie lui Hristos sa se coboare in adancul nostru, spre a invia ceea ce a murit, spre a face simtitor ceea ce a devenit impietrit. "Tine mintea in iad si nu deznadajdui." (Sfantul Siluan Athonitul) Pana la moarte tot avem sanse de a ne sparge impietrirea, spre a primi pogorarea Lui in noi.
|