Citat:
În prealabil postat de Anca-Miha
Poti da un exemplu? Pentru mine apararea e aparare, nu razbunare.
Sf. Serafim de Sarov a renuntat la propria aparare, caci a realizat ca ii poate omorî pe atacatori cu securea. Nici aici nu vad urma de razbunare, in cazul in care ar fi ripostat, ci doar de aparare. Deci cand se transforma apararea in razbunare? Sau pana unde merge apararea, si unde incepe razbunarea?
|
Bună întrebare ! Păi răzbunarea are la bază , ca temelie, ținerea de minte a răului ce ți l-a făcut cineva. Exemplificând pe Florin Ionuț, ce poate i-ar zdrobi dinții celui ce i-a produs un necaz, și peste 1 lună și peste nouă, ținând minte răul ce l-a primit, deci având gând răzbunător tot timpul.