Citat:
|
Īn prealabil postat de silverstar
E clar! Tu-ti inchipui Anca, ca eu am nevoie de compasiunea cuiva? Doamne fereste! Iar mi-am pierdut timpul de pomana! Si ce-ai vrea? Sa ma transform si eu in robotel? Cu creierul neted ca in palma? Nu! Ramai tu la scoala crestina. Eu prefer scoala vietii.
Iar compasiunea pastreaz-o pentru cei care au nevoie de compasiune.
|
Nu ai inteles nimic. Idei preconcepute. Ti-am facut si trimiteri, dar nu vrei sa iesi din ale tale. Te priveste. Iti este frica sa afli ceva, care te-ar putea trezi. Treaba ta. Ideea nu era sa te faci un robotel, ci sa te previn de a nu deveni un robotel. Fara sa citesti cele doua capitole , nu poti trage nici o concluzie la lumea in care traim. Se pare ca nici nu vrei. Iti esti tie de ajuns. Foarte bine.
Vad ca nu ai inteles nici compasiunea in privinta pierderii copilului. Unii, vezi, mai au sentimente si pentru aproapele aflat in suferinta. Presupun ca pierderea e reala si nu este doar un produs al gandirii tale. Si la o pierdere reala, e normal ca oamenii sa-si arate parerea de rau pentru moartea prea timpurie survenita copilului tau. Ciudat, ca trebuie sa-ti explic niste sentimente omenesti.
Unii oameni sunt atat de mandri de ei, incat isi uita locul lor, in primul rand de a fi om printre oameni. Cele doua pagini de care pomeneam, trebuiau sa-ti arate, cum tocmai calitatea de om e primejduita, primejdie pe care o poti trece prin credinta.
Daca vrei. Daca nu, Dumnezeu cu mila.