Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Eu m-am referit la o situatie care se poate intampla orisicui, cand trebuie sa-ti aperi familia de atacatori. Cand intr-o fractiune de secunda ai de ales daca iti aperi nevasta sau nu. Eu nu vorbeam de razbunarea de dupa, ci de autoaparare - care-i cu totul altceva. Si da, atunci le-as sparge intr-adevar dintii, crestineste, daca nu as avea de ales.
Dumneata ce ai face intr-o astfel de situatie?
|
Eu am înțeles foarte bine ce ai spus tu. De fapt i-am răspuns lui Anca, la întrebarea ei despre răzbunare și i-am dat exemplu cele spuse de tine. Am înțeles cum ai reacționa tu, dar nu cred că ești răzbunător, adică de fiecare dată când îți zărești foștii "infractori", să sari pe ei . Asta ar fi în mare răzbunarea. Acum să fiu cinstit, chestia cu spartul dinților , nu este nici pe departe ceva creștinesc, dar pe teren, lucrurile pot degenera și așa cum spui tu. Îmi pui direct întrebarea : "dumneata ce ai face într-o astfel de situație ?" . Răspuns : timp de rugăciune nu am, deci cred că aș-i reacționa asemenea ție, dar tare nu-mi doresc , pentru că nu pot să calc un gândac, dar să lovesc un om. Până acum , Dumnezeu m-a ferit de astfel de întâmplări și vorba lui George, să facem totul pentru a evita, dar nu se știe niciodată , ce-ți oferă viața.