parintii mei nu s-au preocupat de credinta mea....tata nu merge niciodata la biserica si stiu ca nu e bine...asa ca de mica l-am descoperit pe Dumnezeu singura,cand mergeam la biserica tot singura pe cand ceilalti copii veneau cu toata familia...apoi,crescand,m-am apropiat de Dumnezeu asa cum am stiut eu...
intr-o carte pe care am gasit-o la biblioteca scolii si care mi-a fost recomandata am gasit un sfat folositor:
invatarea copilului de frica lui Dumnezeu,si implicit,de credinta:
1.sa-l deprindem pe copil sa se inchine pana la pamant cu semnul Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane si sa le sarute
2.sa fie dus la biserica
3.cu mana lui:sa puna lumanari inaintea icoanelor,sa dea pomelnice,sa dea milostenie,sa lase banuti in cutia saracilor
4.sa se impartaseasca cu Sf Taine
5.sa i se dea prescura si aghiasma inainte de mancare
6.sa il invatam rugaciuni
7.sa il ducem sa il binecuvanteze preotul
8.sa il deprindem cu cantarea si citirea acasa
9.sa se poarte discutii duhovnicesti in prezenta copilului
10.sa imparta tot cu ceilalti
am numerotat aceste lucruri nu cu intentia de a le impune ca reguli,si pentru a prezenta ordonat.copilul daca este deprins de mic cu credinta,nadejde si iubire,va face lucruri placute inaintea lui Dumnezeu.
|