Cred ca nici eu nu am fost prea explicita. Am simtit prezenta lui Dumnezeu in tot ce s-a intamplat. Aceasta familie nu s-a plans, si-au vazut de saracia lor si cu toate astea mai gasesc resurse sa zambeasca si sa aiba atata lumina in ochi. Am vazut de catva timp imaginea trimisa de Nuti si de atunci nu e zi sa nu ma gandesc la acesti copii, care mi-au aratat ca sunt mai iubitori de Dumnezeu ca mine, caci isi accepta cu seninatate crucea. Cat timp sunt impreuna nu au nevoie de mare lucru. Nu ei au cerut ajutor, ci bunul Dumnezeu a miscat inima lui Nuti si a noastra, probabil ca suferisera destul lipsurile.
Imi pare rau, ca s-a inteles inteles gresit ce am vrut de fapt sa spun.
Multumesc tuturor celor, care nu au ramas insensibili la lipsurile inimaginabile ale acestei familii si in special celor care au gasit si timpul necesar de a se deplasa la fata locului si de a discuta situatia cu oficialitatile, situatie care devenise acum cateva zile disperata, dezmembrarea familiei fiind imanenta. Ma bucur nespus de ragazul de 3 luni, care ni s-a dat pentru a ajuta efectiv , indreptand lucrurile in masura posibilitatilor noastre.
Intr-adevar sa nu lasam tot greul pe Nuti, caci unde-i unul, nu-i putere; dar noi putem fi multi, daca vrem sa facem un bine, si putinul de la mine si putinul de la tine se aduna in cont.
Va rog nu ezitati sa donati si cea mai mica suma de care va puteti lipsi. Si mai ales nu uitati ca timpul este f scurt si peste 3 luni altfel trebuie sa arate casa, caci traiesc acolo niste suflete nevinovate; acum ii stiti cu totii. Acum ca i-ati vazut mai puteti dormi linistit pe perna fara sa va ganditi ca acesti copii nu au o pijama si un loc in care sa se spele?!? Eu, nu.