Citat:
|
În prealabil postat de Orthodox
Discutiile din forum nu lamuresc deloc problema: De ce sa mergem duminica la Liturghie? Un raspuns simplu ar fi: Sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Liturghia nu este pentru spectatori! Rugati pe un preot sa va spuna, ca sa vedeti ca tot ce se face dupa Liturghia catehumenilor, toate rugaciunile care se fac in taina, toate sunt NUMAI pentru cei ce se impartasesc. Restul spectatorilor stau fara prea mare folos, sau alte foloase sunt cu totul secundare. Inca in sec VII la "usile, usile" care nu mai au nici o rezonanta pentru noi azi, erau scosi afara cei ce nu se impartaseau. Astazi s-a pierdut aproape cu totul sensul liturgic al adunarii (preot si credinciosi) in jurul lui Hristos euharistic. Din comoditate si dintr-o falsa evlavie, crestinii sunt sfatuiti sa se impartaseasca rar, pentru ca pregatirea lor pentru impartasire presupune un efort consistent din partea preotului. Asa ca buna traditie s-a subtiat, s-a inventat impartasirea rara sau "din an in Paste" care n-are nimic cu spiritul Liturghiei in care Hristos, prin gura preotului zice: "Luati, mancati... Beti dintru acesta TOTI (nu numai clericii)...".
Spunea PS Siluan ca prima porunca data omului a fost "nu mancati" (din pomul cunoasterii). Iar acum "porunca noua va dau voua... luati, mancati... beti dintru acesta toti" si oamenii nu mananca. E tragic, pentru ca tot El spune ca cine nu se va impartasi, nu va avea viata in el (nu va avea Viata cea adevarata).
Sf. Ignatie Briancianinov spune, talcuind rugaciunea "Tatal nostru", referitor la partea "painea noastra cea spre fiinta..." ca nu la painea cea pieritoare se refera Mantuitorul aici, ci la Painea vietii de care avem nevoie, ca si de painea cea pieritoare, in toata ziua". Cred ca e suficient pentru a starni comentarii...
|
As incerca sa ma inscriu un pic la comentariile pe care le-a starnit Dl. Orthodox:
Mi se pare ca are multa dreptate cand spune ca sensul Sf. Liturghii e acela de a ne impartasi cu Hristos. Am citit si eu acele rugaciuni care de obicei se zic in taina de catre preot si am inteles ca toti cei prezenti sunt chemati sa se impartaseasca. Dar cred ca practica de azi, a impartasirii mai rar, nu depinde atat de mult de preot, cat de nepregatirea credinciosilor. Cei care se simt pregatiti cred ca pot solicita preotului sa-i spovedeasca, pentru a se putea impartasi si nu cred ca vreun preot (poate cu exceptii) nu-i va primi. Mai cred ca dupa putin timp, spovedindu-se de obicei la acelasi preot, il va cunoaste suficient, ca sa nu mai fie nevoie de un timp indelungat pentru spovedanie, ci doar de dezlegare, in cazul in care nu are niste pacate mari care sa-l impiedice de a se impartasi pentru un timp hatarat de duhovnic.
Cat priveste comentariile PS siluan si ale Sf. Ignatie, mi se par intru totul de luat in seama!