Cuvioasa Elisabeta din copilărie s-a făcut mireasă a lui Hristos.Încă din pântecele maicii sale a fost rânduită a fi în ceata sfintelor fecioare care slujeau cu îngerii,cu postul şi cu rugăciunea ostenindu-şi trupul său.
Avea darul vindecării bolilor celor trupeşti şi sufleteşti,îndemnând prin exemplul său de smerenie şi credinţă spre slujirea lui Hristos.Purta haine aspre şi îndura frigul şi foamea dar credinţa ardea în ea ca o flacără.
A fost pusă egumenă peste maici şi s-a îngrijit de mântuirea acestora.Nevoinţa ei era atât de aspră încât nu a mâncat niciodată undelemn şi nu a gustat din vin.
Patruzeci de zile adeseori postea aspru fără a gusta nimic, iar când se ruga strălucea scăldată în lumină nepământească.A tămăduit mulţi oameni şi a făcut multe minuni chiar şi după moarte.