Trebuie sa stim ca exista ganduri inspirate de Dumnezeu si ganduri inspirate de diavol. Prin ultimele, putem fi ispititi. Dobandirea discernamantului este un mare Dar, caci permite nevoitorului sa observe imediat ce fel de gand i-a venit prin minte si sa-l ,,trateze" ca atare. Atunci cand considera ca i-a venit un gand de la satana, apoi sa-i spuna cu multa hotarare: ,,Inapoia mea, satano!"

Cand cineva nu stie sigur ce fel de gand este cel care i-a venit in minte, e bine sa intrebe. Sfantul Antonie facea adesea acest exercitiu de smerenie de a cere altcuiva sa-i clasifice gandurile. Astfel lupta cu mandria care este cel mai mare dusman al mantuirii noastre.

Indiferent daca este un gand de hula, de desfranare, de mandrie, de trufie, de deznadejde etc., tuturor sa le spunem la fel. Asa m-a invatat un duhovnic de incredere.

Este o greseala sa credem ca un asemenea gand este al nostru in intregime. Nu este. Diavolul isi bate joc de noi si in forma aceasta. Apoi s-ar putea sa ne acuze pentru aceste ganduri. Daca simtim o mustrare de cuget exagerata pentru un gand trebuie sa ne amintim cuvintele Mantuitorului descoperite Sfantului Siluan Athonitul: ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!''

Daca il acceptam, da, atunci gandul cel rau insuflat de diavol poate deveni al nostru. De aceea, e bine sa ne notam si gandurile si sa le rusinam prin spovedanie.