[ovidiu-s]

Nimic din am scris mai sus, nu imi aparţine mie ci literaturii patristice. Problema voastra a adventistilor este ca voi nu credeti decat in Ellen White si in prostiile ei.
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Coborarea lui Hristos la iad este un adevar fundamental de credinta, recunoscut din inceput de intreaga Biserica de Rasarit si Apus. El intrase adanc in constiinta Bisericii primare, prin cateheza apostolica. Aluzii la aceasta problema se intalnesc in nenumarate locuri din Vechiul Testament, precum: Psalmii VI,5; XV, 10; XXIX, 3; XLVIII, 16; LXXJII, 24; LXXV, 13; CVI, 16; CXXXVIII, 7; Isaia XXIV, 22; XLIX, 19; Daniel XII, 1-3 ; Osea XIII, 14; Zaharia IX, 11; Maleahi II, 17; III, 13-15 si intelepciunea lui Solomon IX, 15; XVI, 13-14, etc.; iar in Noul Testament se fac aluzii la aceasta idee in: Matei XII, 39-40; XXIV, 52-53; Luca XXIII, 43; XVI, 22-23; Ioan V, 25, 29; Fapte II, 24-25, 31; I Cor. XV 24 s.u. Efes. 1, 21-22; IV, 8-10; Filip. II, 10; Col. I, 18; Evr. XI, 39 s.u.; XII, 23; I Petru III, 18-20 ; IV, 6; Apoc. I, 18, etc.[/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
[SIZE=2]Literatura patristica s-a ocupat de aceasta problema, pe care Sfintii Parinti si comentatorii vechi si noi au privit-o sub toate aspectele, desi n-au tratat-o in chip special. Acest adevar de credinta a patruns si in simbolurile de credinta si martu­risirile Bisericii Ortodoxe si Romano-Catolice. In vremea marilor erezii, Sfintii Pa­rinti s-au folosit de acest adevar dogmatic al coborarii lui Hristos la iad cu sufletul unit cu Dumnezeirea, sau "cu sufletul indumnezeit", spre a combate si a condamna, cand pe arieni, cand pe apolinaristi, dochetisti si altii, care refuzau sa recunoasca un suflet omenesc in Cuvantul (Logosul) intrupat. "Daca sufletul e corporal - zice Sfantul Atanasie cel Mare catre apolinaristi - de ce nu moare odata cu trupul si pentru ce Petru numind sufletele din inchisoarea iadului "duhuri", a zis: "Hristos a coborat sa vesteasca invierea, duhurilor din inchisoare?".[/SIZE]

Psalmi 21 13-23 [SIZE=2][SIZE=2]"[/SIZE][/SIZE][SIZE=2]13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. 14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. 15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. 16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. 17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. 18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. 19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. 20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. 21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. 22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. 23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea[/SIZE][SIZE=2][SIZE=2]"[/SIZE][/SIZE][SIZE=2].
[/SIZE]Despre Cine e vorba aici?

[SIZE=2][SIZE=2]Ioan 14.30 [COLOR=red]"[/COLOR][/SIZE][/SIZE][COLOR=red][SIZE=2]vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;[/SIZE][SIZE=2][SIZE=2]"[/SIZE][/SIZE][/COLOR][SIZE=2]
[/SIZE][SIZE=2][SIZE=2]Unde are loc confruntarea dintre Hristos-Dumnezeu şi stăpânul acestei lumi (Satan)? Nu în iad?
Din acest motiv, pentru că Hristos a fost fără pată, fără păcat (spune "el nu are nimic in Mine") a putut să mântuie omenirea şi să o izbăvească din Iad.
Nu spune Hristos:[/SIZE][/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=2][/SIZE][/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=2]Apoc 1.17 "Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Şi Cel ce sunt viu. [COLOR=red]Am fost mort, şi, iată, sunt viu, în vecii vecilor, şi am cheile morţii şi ale iadului[/COLOR]." [/SIZE][/SIZE]
[SIZE=2][SIZE=2]
1 Petru 3.18 „Pentru că şi Hristos a suferit odată moartea pentru păcatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar VIU FĂCUT CU DUHUL, CU CARE S-A COBORÂT ŞI A PROPOVĂDUIT ŞI DUHURILOR ŢINUTE ÎN ÎNCHISOARE, care fuseseră neascultătoare altădată, când îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu aştepta, în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă”.
Apoi în aceaşi carte biblică şi referindu-se la acelaşi episod sf. Petru face precizarea :
1 Petru 4.5-6 „Ei îşi vor da seama înaintea Celui ce este gata să judece viii şi morţii. Că spre aceasta S-A BINEVESTIT MORŢILOR, CA SĂ FIE JUDECAŢI CA OAMENI DUPĂ TRUP, DAR SĂ VIEZE DUPĂ DUMNEZEU CU DUHUL[/SIZE][/SIZE]