Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?