[andrei25]

În prealabil postat de Anca-Miha

Ca vom disparea, e sigur, dar mi-e teama sa nu disparem inainte sa ne facem partea noastra pentru mantuire.

Nu s-a zgaltait numai Bucurestiul; a fost cutremur si in Danemarca anul acesta, desi aici practic nu sunt cutremure. La fel in Norvegia si Suedia.
S-o fi saturat Dumnezeu de sodomie si alte pacate mari, care se fac la tot pasul.
Iar noi, in loc sa facem faptele milosteniei, ne ascundem dupa tot felul de scuze, acumuland bunuri pe care le vom ingropa apoi sub daramaturi.
Oare cand ne vom intelepti?

Ne vom intelepti poate cand vom fi la stramtorare. Vorbesc din prorpia experienta. Tatal meu a murit acum aproape 2 ani. Momentele cand am fost cel mai aproape de Dumnezeu, au fost cand a murit el. De atunci iarasi m-am departat de Dumnezeu. Seara cand ma rog, ii zic asa lui Dumnezeu: "Doamne mi-e dor de suferinta aia". Sincer mi-e dor. Desi am suferit mult pt pierderea tatalui meu, niciodata, dar niciodata, nu am fost mai aproape de Dumnezeu ca atunci. Doamne ajuta!