Trandafir, cazul de care povestesti e unul dintre multe.Si majoritatea se inscriu in alte tipare.Oameni care se chinuie cu o boala sau cu saracia sau cu orice alta situatie inchipuita sau nu.
N-as vrea sa intru in detalii daca exista sau nu suficiente/intemeiate motive pt. a te sinucide.E foarte usor sa vbesti cand instinctul de conservare se combina cu o viata usoara si lipsita de boli grele. Cand insa disconfortul unei boli incurabile sau dureroase sau a unei situatii grele intra in ecuatie sunt destui oameni care incep sa-si puna problema renuntarii.
Ceea ce mi se pare interesant e pozitia a ceea ce Cristi numeste "Pedagogia Divina",adica ceea ce eu cred ca sunt niste inventii umane puse in "gura" lui D-zeu.Adica o manipulare.
Si totul pleaca de la conceptul de "liber arbitru".Cei mai multi oameni n-au probleme in a jongla cu acest concept si al folosi in scopul propriilor interese.Dar nu stiu cati l-au inteles.
Parerea mea este ca ideea ca D-zeu ne-a dat liber arbitru dar vom suferi din cauza unora dintre alegerile noastre gresite e hilara si chiar insultatoare fata de EL.
Ideea ca acest arbitru este LIBER, ma duce cu gandul ca divinul nu va emite preferinte in alegerea care o voi face si cu atat mai putin nu voi putea fi pedepsit pt. ea.Altfel n-ar mai fi liber ci semiliber sau complet neliber.Ceva in genul dictaturii lui Ceausescu: in constitutie era garantat dreptul la libera exprimare dar nimeni nu se exprima liber.
|