[mariamargareta]

[COLOR=purple]107. Vine sfârşitul lumii![COLOR=Red] (Partea a II-a)

[/COLOR][/COLOR] Câteva concluzii preliminare:
1.Avertismentele sunt extrem de actuale. Unul e datat 11 aprilie a.c., altul pe 25 aprilie a.c.
2.Supracinstirea Maicii Domnului se extinde şi la cutuma folosirii majusculelor. Dacă în Biblie şi celelalte cărţi de cult care fac parte integrantă din Sfânta Tradiţie, majusculele se folosesc exclusiv pentru a desemna Persoanele Sfintei Treimi, iată că şi textul pretins a fi de la Maica Domnului foloseşte, în adresarea către sine, exclusiv majuscule: “[COLOR=fuchsia]Planurilor Mele[/COLOR]”, “[COLOR=fuchsia]Slava Mea[/COLOR]” “[COLOR=fuchsia]credincioşi Mie[/COLOR]”, “[COLOR=fuchsia]cuvintele Mele[/COLOR]”, “[COLOR=purple]de la Mine[/COLOR]”, “[COLOR=fuchsia]să Mă mărturisiţi[/COLOR]”, “[COLOR=fuchsia]fiicele Mele[/COLOR]”, “[COLOR=fuchsia]ajutorul Meu şi al Fiului Meu[/COLOR]”.
3.Se doreşte ca mesajul să ajungă la cât mai multe persoane, ceea ce reprezintă o modalitate excelentă de a face publicitate gratuită pentru dogari şi pentru pucioşi.
4.Mesajul încearcă să capete autenticitate prin referire directă la un mesaj similar, lansat de “Izvorul Tămăduirii” de către liderii pucioşi.
Eu, personal, consider că am suficiente motive să cred că această “proorocie” nu se va împlini la data anunţată, dar nici nu bag mâna-n foc, pentru că nu sunt Mafalda ca să ghicesc cum va fi să fie. Orice om se poate înşela în viaţă (şi nu numai odată), iar cutremurele vin când vor ele, nu când le programează oamenii, căci ele nu prea ştiu matematică. În acelaşi timp, eu cred că acest avertisment, lansat în surdină de “Izvorul Tămăduirii” de către pucioşi şi apoi preluat ca o mare descoperire şi relansat cu tam-tam de către dogari, este mai degrabă îndreptat către cei trei “sclavi” care au dezertat de la Pucioasa în ultima vreme, eliberându-se pentru totdeauna, şi care acum se încăpăţânează să nu se mai întoarcă. Ei trebuie înfricoşaţi cu urgiile care stau să vină peste ei, ca să se întoarcă la liderii pucioşi cu coada între picioare şi să le ceară spăşiţi iertare şi să-i roage în genunchi ca să-i reprimească la “mănăstire”. Apoi, să pună mâna cu toţii, unul pe daltă, altul pe penel, alta pe gherghef şi să pună umărul şi punga la greutăţile cetăţii care străjuieşte “raiul” de la Pucioasa. În felul acesta ar fi să scăpăm şi noi de urgiile care vin asupra întregului pământ, sub forma pedepsei colective. Dar, dacă stăm şi ne gândim bine, nu prea se merită să se mai sacrifice cineva pentru o iluzie demult pierdută. Cei trei “dezertori” de la Pucioasa sunt şi ei oameni, şi s-au născut liberi. De ce să-şi petreacă şi ultimii ani care le-au mai rămas sub jug şi cu cătuşe?

Primul care trage semnalul de alarmă că “e ceva putred în danemarca Pucioasei” este şpiritul strămoşului nostru Adam, care ia cuvântul şi demască răzvrătirea şi gândurile de răzbunare ale celor trei, răzvrătire care a cam băgat frica în liderii lor pucioşi şi i-a împins spre ascundere prin tăcere:
[COLOR=blue]“ O, are Domnul durere mare acum în mijlocul poporului Lui şi Se teme să grăiască despre ea, [/COLOR][COLOR=red]Se teme Dumnezeu [/COLOR][COLOR=blue]de răzbunarea cea de la om. O, [/COLOR][COLOR=red]a prins Domnul frică de om[/COLOR][COLOR=blue] şi are grijă să-Şi ocrotească lucrarea Sa cu care umblă pe pământ ca să-i tragă pe toţi la Tatăl, precum este scris, căci dacă El n-ar veni acum, nimeni, nimeni de pe pământ n-ar mai striga la oameni să se întoarcă la Tatăl, căci oamenii toţi fac altceva pe pământ, şi nu e Domnul vinovat că omul nu vrea să împlinească voia şi cuvântul Său cel rostit, ci e omul vinovat pe pământ, aşa cum am fost eu în rai”. (1-03-2009)

[/COLOR] Săracul Dumnezeu! Ce frică trebuie să-I fie Lui de om acum! Să te cruceşti, nu alta!

Cei trei “[COLOR=blue]vinovaţi pe pământ[/COLOR]”, care i-au părăsit definitiv pe liderii pucioşi lăsându-i baltă cu “operili lor de artă creştină”, sunt asemuiţi cu ucenicii care L-au părăsit pe Iisus la greu. Ei sunt acuzaţi de nestatornicie şi de îndrăzneala de a gândi singuri, cu propria lor minte:
[COLOR=blue]“ Veneau mulţi după Mine în vremea aceea, şi tot [/COLOR][COLOR=red]mulţi Mă şi părăseau[/COLOR][COLOR=blue], că nu erau dintre cei fără vicleşug în credinţă. Nu pot, tată, să stau mult astăzi cu tine în sfat, dar atât cât pot, te îndemn spre credinţă fără vicleşug în ea, fiule. Duhul tău să fie curat, ca să pot Eu în tine cu Duhul Sfânt Mângâietorul, tată, şi să te port de mânuţă, căci pe cel ce-Mi dă peste mână nu pot să-l port de mânuţă, şi se poartă singur unul ca acela, şi adânc Mă doare de la [/COLOR][COLOR=red]cel fără de statornicie, care-şi încearcă mintea[/COLOR][COLOR=blue], şi pe care mintea îl încearcă. Să fii curat cu duhul şi cu credinţa, poporul Meu! Să fii copil când răutatea te încearcă.” (08-03-2009)[/COLOR]
“Dumnezeul de la Pucioasa” îi ameninţă că-i va zdrobi dacă încearcă să-şi facă planuri fără el, adică încearcă să-l părăsească:
[COLOR=blue]“… sunt nemângâiat, căci [/COLOR][COLOR=red]sunt în tine dintre cei ce [/COLOR][COLOR=blue]Mă întristează şi Mă rănesc adânc şi Mă lasă nemângâiat după ce Mă rănesc, şi [/COLOR][COLOR=red]îşi fac planuri fără Mine[/COLOR][COLOR=blue], căci Mă rănesc pe Mine şi pe tine, dar Eu de la aceştia Îmi trag mila şi iubirea şi capătă ei ce-Mi dau şi ei, căci [/COLOR][COLOR=red]cine-Mi zdrobeşte Mie pacea şi mersul, aşa găsesc şi ei pentru ei[/COLOR][COLOR=blue], fiindcă este scris în cuvântul Meu despre măsura cu care măsoară omul şi cu care şi lui i se măsoară.” (08-03-2009)[/COLOR]