[mariamargareta]

[COLOR=purple]107. Vine sfârşitul lumii![COLOR=Red] (Partea a III-a)

[/COLOR][/COLOR] “Dumnezeul de la Pucioasa” îi evidenţiază din nou pe liderii pucioşi că sunt “cei aleşi, în care nu este vicleşug”. Dimpotrivă, răzvrătitorii “fug de sub cruce”, adică părăsesc raiul Pucioasei:
[COLOR=blue]“ O, Mă îndrept acum şi spre cei ce ştiu despre calea credinţei drepte şi le spun şi lor că [/COLOR][COLOR=red]nu este vicleşug[/COLOR][COLOR=blue] în cei ce merg pe cale cu Dumnezeu pe pământ, iar dacă au vicleşug, să înveţe de la Mine să nu greşească în credinţă, că mari de tot sunt ispitele, iar viaţa şi învăţătura de pe pământ înşeală pe om ca să nu-L cunoască pe Dumnezeu. O, bine este să fie vegheată credinţa omului, căci ca să fie omul, el trebuie să fie prin cineva, nu prin sine, şi trebuie să nu fie sterp, căci vai celui fără de iubire, că acela este sterp cu duhul şi cu viaţa! Cel ce iubeşte iartă şi nu oboseşte iertând, iar cel ce iartă este cu putere, şi numai cei slabi nu iartă, şi numai aceia sunt slabi, şi numai aceia [/COLOR][COLOR=red]fug de sub cruce[/COLOR][COLOR=blue] zicându-şi că e rău şi greu sub cruce, şi unii ca aceia dau putere diavolului, căci sunt slabi în credinţă pe drumul crucii cel plin de ispite, cel plin de cununi de la durerile de pe el.” (08-03-2009)[/COLOR]
Răzvrătitoriinu trebuie să se bizuie pe mintea lor, ci ar trebui să se bizuie numai pe liderii pucioşi, căci ei sunt singurii care ştiu calea. Chiar dacă s-ar părea că liderii lor greşesc, ei nu trebuie judecaţi, ci trebuie iertaţi de 70 de ori câte 7, iertaţi şi iubiţi şi răbdaţi aşa cum sunt, cu minusurile şi cu hachiţele lor:
[COLOR=blue]“ Eu, Domnul Iisus Hristos, Cel mărturisit acum două mii de ani de ucenicii Mei cei fără de vicleşug în ei până la sfârşit, vă îndemn pe voi, fii ai credinţei în Hristos, învăţaţi puterea credinţei şi nu staţi pe cale fără să învăţaţi cum se stă pe calea Mea cu omul! Nu vă bizuiţi pe voi înşivă, ci [/COLOR][COLOR=red]bizuiţi-vă pe cei ce ştiu de la Mine calea cea cu biruinţă pe ea[/COLOR][COLOR=blue]. Fiţi iertători, fiţi blânzi şi smeriţi cu inima ca să puteţi ierta de şaptezeci de ori câte şapte celor ce vă greşesc vouă, căci cel ce nu iartă piere de pe cale, piere prin însăşi judecata minţii lui. Pe calea credinţei se merge [/COLOR][COLOR=red]iubind şi iertând şi răbdând[/COLOR][COLOR=blue] şi nădăjduind fără de capăt în făgăduinţele lui Dumnezeu, pe care omul trebuie să le ajute să vină pe pământ, iar cea mai mare faptă a omului pe calea credinţei este minunea de a se face pe el însuşi omul său cel nou după chipul şi asemănarea Mea, locaş al Duhului Sfânt Mângâietorul, iar dacă alta este ţinta omului care merge pe calea credinţei, el va găsi primejdii peste credinţa sa. Feriţi-vă de vicleşug în credinţă! Fiţi curaţi cu inima şi cu credinţa! [/COLOR][COLOR=red]Nu vă faceţi judecători[/COLOR][COLOR=blue], ca să nu cădeţi din credinţă, ca să nu vă ducă judecata la judecată!” (08-03-2009)

[/COLOR] Până la urmă, răzvrătitorii şi-au luat inima în dinţi şi au părăsit pe furiş raiul de la Pucioasa şi n-au mai stat sub jugul liderilor pucioşi. Ei sunt criticaţi de “Dumnezeul de la Pucioasa” că şi-au permis să-i judece pe liderii de la Pucioasa (“porţile şi călăuzele” poporului pucios) pentru interminabilele nedreptăţi şi scandaloasele imoralităţi ale acestora. Se reconfirmă faptul că liderii pucioşi sunt investiţi ca “învăţători” şi “paznici” ai creştinilor de la Pucioasa. Cei care se îndoiesc de legitimitatea celor doi gardieni de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, “îi slăbesc” pe aceştia în gândurile lor de îngâmfată supremaţie peste viaţa şi soarta semenilor lor, şi “îi clatină de la cârmă” pe cei doi cârmaci schizofrenici. Fără cei doi semizei, “Dumnezeul de la Pucioasa” e neputincios, şi se târăşte în coate şi pe genunchi ca să poată să meargă înainte:
[COLOR=blue]“ O, voi, cei ce staţi cu Mine, şi voi, cei ce [/COLOR][COLOR=red]n-aţi mai stat[/COLOR][COLOR=blue] şi Mi-aţi adus durere mare şi nu Mi-o mai vindecaţi, tată, v-am spus adesea să nu vă ridicaţi ca [/COLOR][COLOR=red]să judecaţi voi pe cei puşi de Mine porţi şi călăuzitori vouă [/COLOR][COLOR=blue]de la Mine, căci Eu sunt Cel ce judec şi îngrijesc lucrarea Mea cu ei şi lucrarea lor cu Mine şi cu voi [/COLOR][COLOR=red]şi îi împuternicesc mereu cu puteri de la Mine şi cu pază de la Mine[/COLOR][COLOR=blue] pentru voi ca să aveţi voi de la Mine prin ei cuvânt călăuzitor de sus şi de jos, căci Eu am pus de la Mine în ei înţelepciune pentru voi şi pază pentru voi împotriva duhurilor rele, care se nasc din neascultare, tată, şi iată, nu sunt primit de toţi cu credinţă, iar [/COLOR][COLOR=red]cei ce se îndoiesc de călăuzirea Mea prin ei Mi-i clatină de la cârmă[/COLOR][COLOR=blue], şi atunci ei se lasă mici pentru aceia, mici şi nelucrători, şi atunci merge din greu lucrul Meu şi împlinirea Mea cea pusă pe masă la voi ca să se împlinească, iar cei ce se dau mari şi tari pentru ei înşişi cad din braţul Meu şi Mă doare de la ei şi Mă doare de ei, iar [/COLOR][COLOR=red]Eu merg în coate şi în genunchi ca să nu stau din mers[/COLOR][COLOR=blue], căci se răstoarnă cerul şi pământul, tată, dacă Eu stau din mersul venirii Mele cuvânt pe pământ, şi omul îndărătnic nu crede aceasta.” (08-03-2009)

[/COLOR] Cei trei dezertori de la Pucioasa sunt demascaţi ca “nemulţumiţi” care şi-au permis să scape din chingi şi din lanţuri şi apoi să plece şi apoi să dispreţuiască şi să urască şi să hulească pe cei doi lideri pucioşi, cei doi inşi unşi, care le-au fost până deunăzi învăţători şi cârmaci:
[COLOR=blue] “ O, de două mii de ani călăuzesc greu pe cel ce vine ca să fie cu Mine, şi iată, şi azi călăuzesc greu, căci în toate trebuie să ţin seama de nevoile celor ce vin ca să fie ai Mei, şi mai puţin de nevoile Mele prin ei, căci dacă Eu nu i-aş juca în strună omului, el M-ar da de tot de peste el şi numai rău Mi-ar face, tată, aşa cum Mi-au făcut şi [/COLOR][COLOR=red]Îmi fac cei nemulţumiţi care au stat cu Mine şi cu familia Mea de fii şi apoi au plecat şi lovesc şi dispreţuiesc şi urăsc şi hulesc[/COLOR][COLOR=blue], şi iată, ura nu se vindecă, ci aduce cu ea păcatul hulei, păcatul necredinţei şi al dispreţului faţă de Dumnezeu şi de fraţi, căci iată, şi cei ce s-au crezut că pot multe şi bune, chiar şi aceia câtă, câtă durere Mi-au adus!” (08-03-2009)

[/COLOR] Cei trei dezertori clătinaţi din credinţa eretică de la Pucioasa sunt ademeniţi cu făgăduinţe mincinoase ca să vină înapoi şi să-i iubească din nou pe liderii pucioşi, şi pentru aceasta sunt minţiţi în faţă că “li se duce dorul”:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=red]Îi aştept pe cei clătinaţi de la pieptul Meu[/COLOR][COLOR=blue], îi aştept [/COLOR][COLOR=red]cu dor[/COLOR][COLOR=blue] să-Mi fie şi să-Mi stea iarăşi aproape, şi [/COLOR][COLOR=red]cu iubire să vină[/COLOR][COLOR=blue], căci Maria Egipteanca este pildă de pocăinţă pentru cei ce iară şi iară se leapădă de sine pentru Mine şi pentru statul lor cu Mine, fiindcă Eu pentru cei ce sunt ai Mei am spus aşa: «Ieşiţi din lume, fiilor, ca să nu vă îmbătaţi din vinul ei!». [/COLOR]