Eu zic sa nu turnam gaz pe foc, situandu-ne de o parte sau de alta. Colegele noastre de forum s-au jignit reciproc. Una ironizeaza, alta se revolta impotriva babelor...

Contactul direct cu manastirea iti arata omul de sub sutana - om cu pacate, cu scaderi adesea. Dar ce se intampla atunci cand unii, ferindu-se de slava desarta chiar fac anumite mici sminteli la aratare, pentru a se proteja de slava desarta? Nu trec acestia in ochii celorlalti drept pacatosi?

In manastirile de obste se pune la incercare rabdarea. Omul rasfatat din zilele noastre este dispus sa mai fie un bun calugar sau vrea sa fie direct sef, adica staret, daca se poate. Caci daca fuge de lume, apoi dupa ce a ajuns in manastire alearga tot dupa intaietati si onoruri, apoi i se pare viata insuportabila, chiar daca acolo este sfintenie.

Si apoi daca exista stareti ecumenisti sau chiar masoni care fac viata grea celor care nu fac ascultare intocmai... Caci va fi seceta duhovniceasca..., daca s-a spus. Nu cred ca generalizarea este benefica, insa. Caci trebuie sa existe si oaze de lumina duhovniceasca pana la sfarsitul veacurilor, asa cum s-a spus.

Dar cel care accepta cu responsabilitate viata monahala se jertfeste pentru ea, sfintind el insusi locul si avand discernamant in ascultare. Chiar daca unii monahi de isprava sunt marginalizati , aceasta nu le impiedica urcusul spre mantuire.