[cristiboss56]

"Venita-i , Doamne , cu strălucirea cea neumbrită a dumnezeirii Tale, uşile fiind încuiate ; şi stând în mijlocul ucenicilor, le-ai dezvelit coasta Ta ; şi arătându-le semnele mâinilor şi ale picioarelor Tale şi risipind mâhnirea tulburării lor , ai glăsuit lămurit : Precum vedeţi, din trupul cu care m-am întrupat, prieteni , nu port fire de duh. Iar pe ucenicul care se îndoia, l-ai îndemnat să se atingă cu frică, zicându-i : Cel ce pe toate le iscodeşti , vino şi nu te îndoi ! Iar el, simţind cu mâna firea Ta cea îndoită, cu frică şi credincioşie a grăit, pătruns de credinţă : Domnul meu , şi Dumnezeul meu, slavă Ţie ! " .