nu stiu ce as face daca as sti ca maine ar fi ultima mea zi de viata;stiu insa ce am facut atunci cand am ajuns - nu o data - in situatii limita:cand aveam copiii de 2-3 anisori,ma rugam Domnului sa-mi ajute sa mai raman langa ei inca putin,pt.ca au nevoie de mine (eram in coma hepatica,atunci cand nu aveam senzatia de cadere continua in gol,vedeam si auzeam tot ceea ce se intampla in jur,dar nu ma puteam misca si nicicum vorbi);in secundele in care realizam ca am ajuns la capatul drumului,ma impacam cu situatia si cu toti - era un fel de a cere si a acorda iertare universal,imbratisand mental pe toti,o liniste si o pace de nespus ma inconjura...mare mirare aveam a doua zi cand ma desteptam si-mi aminteam totul...si nu o data am atins limite....insa,dupa astfel de experiente ceva se schimba in tine pt.totdeauna,parca te dezlipesti de tot ceea ce mai inainte era insasi centrul vietii tale-preocuparile materiale,superficialitatea,....
|