Iarta-ma ca revin, dar eu vad altfel problema. Asta nu inseamna ca e bine cum gandesc sau ca "atac"ceea ce tu ai scris. Tu stii viata ta duhovniceasca, eu nu am de unde o sti. Insa, din punctul meu de vedere, a ierta cu adevarat e a celor f. imbunatatiti. Asa cum bine spunea si Anca pe undeva in mesajele ei, a ierta inseamna nici sa nu iti mai aduci aminte de raul facut sau mai mult sa il consideri ca pe un mare bine! dar cati reusim asta cu inima NU cu vorba..Cand ma gandesc la parintele Paisie care plangea amarnic si se tanguia pentru ca a omorat din greseala o furnica..si se socotea cel mai pacatos din lume..nu prea mai indraznesc sa spun ca eu am darul iertarii. Stii de ce? Si clevetirea (un exemplu) este socotita ucidere de suflet. Ori eu/noi clevetim pe aici..au au..mai mult, unul care simte cu adevarat ca l-a iertat pe cel ce i-a facut rau nu poate avea odihna pana nu se linisteste si celalalt. Plange, posteste, privegheaza nopti in sir si se tanguie pentru ca iubirea de semen (care e mana in mana cu iertarea) nu il lasa sa se bucure ca DOAR el poate ierta. Deci [COLOR=Red]a simti [/COLOR]iertarea e lucru mare si greu de obtinut.. parerea mea.