“Frate,ai experiat vreodata o mare bucurie?Acesta a fost Duhul Sfant.
Ai experiat oare-in vreme ce te bucurai de o multumire deplina in treburile lumesti-vreun dor mistuitor pentru cele ceresti?Acesta a fost Duhul Sfant,care-ti vorbea chemandu-te la Sine.(…)
Frate,nu ti s-a parut adesea ca intreaga lume,cu toate lucrurile ei cele bune,nu face nici cat o lumanare,si ca tu vrei doar sa cazi in genunchi si sa te rogi pentru o mangaiere cereasca?Acesta e Duhul Sfant care-ti atinge sufletul.
Frate,atunci cand Duhul Sfant iti atinge sufletul,cunoaste ca,atunci,intreaga lume iti va aparea intr-o lumina diferita,asa cum in noapte lumea noastra materiala este foarte diferita de aceea ce este luminata de soare,cand totul se vede limpede si e usor de vazut.
Frate,in clipe de tristete adanca,n-ai experiat oare simtaminte de mangaiere binefacatoare si pace,ca o adiere calda,neasteptata,vestitoare a apropierii primaverii,in mijlocul gerului iernii?Este Duhul Sfant,Care te-a mangaiat,caci El este Mangaietorul.
Frate,n-ai experiat un simtamant neasteptat de dragoste arzatoare pentru Dumnezeu,pe Care,desi nu L-ai vazut si nu-L poti vedea si nu-L poti cunoaste cu mintea,n-ai simtit apropierea Lui prin omul tau launtric,n-ai strigat din inima cu lacrimi:”Al Tau sunt eu,mantuieste-ma!(Ps.118:94)?
Acesta este Duhul Sfant.Dragostea Insasi te-a luat sub acoperamantul ei.”
(fragment din cartea “Cugetarile unei inimi smerite” - un document din secolul al XV-lea despre viata duhovniceasca)
__________________
"De te vei amărî după ce ai căzut în ispită, și-ți mai faci și făgăduințe hotărând că ,,de-acum înainte n-o să se mai întâmple niciodată”, este semn limpede că te afli pe un drum greșit: ți s-a rănit încrederea în tine.
Acela ce nu se bizuie pe sine însuși e uimit cum de n-a căzut mai rău și dă slavă lui Dumnezeu că i-a trimis ajutorul la vreme, fără de care ar fi zăcut mai departe acolo în adânc."
|