Abordarea a fost gresita.
Fiecare se astepta probabil ca celalalt sa faca un pas in directia credintei lui.
Pana aici e bun, nimeni nu vrea sa faca compromisuri. Asta inseamna ca fiecare isi ia credinta in serios.
Dar daca lucrurile nu se urnesc mai departe de atat, intervine inevitabil despartirea.
Care ar trebui sa fie pasul urmator? Fiecare sa incerce sa-si faca cunoscuta credinta.
Sau, mai bine zis, din perspectiva ortodoxului, sa incerce sa inteleaga credinta celuilalt, adica care ii sunt bazele, motivatiile, crezul, etc.
Asta cere multa bataie de cap si o credinta tare, altfel se ajunge la sminteala.
O data ce il intelegi pe celalalt si mai ales UNDE GRESESTE poti sa incerci sa-l aduci pe calea cea buna si sa incerci sa-l faci sa inteleaga credinta ta, de ce este buna, de ce propaganda lor greseste, etc.
Spre deosebire de ortodocsi, adventistii dar nu numai isi dau multa osteneala in a scrie carti cara ataca credintele celorlalti incercand sa arate ca sunt gresite, unde gresesc etc.
Materialele sunt in general slabute, erorile pornesc de la logica cea mai elementara, dar important este ca le au.
La noi, mai putin.
Insa putin si bun, avem cartea par. Cleopa despre secte si este foarte buna in directia asta.
Dar din pacate ei sunt f. perfizi, ajung chiar sa invoce ca argumente tratate din Sf. Traditie dar scoase din context, iar daca n-ai acces la textul original nu prea ai ce sa le raspunzi.
In plus, sufera de o dereglare a logicii cele mai elementare si de multe ori, orice ai face nu poti sa-l faci sa-si dea seamana de asta.
Daca pentru tine 1+1 fac 2, pentru el fac 5 si pe bazele astea n-ai cum sa discuti si sa ajungi la un consens.
Dar nu este imposibil.
|