[icamilin]

Fiecare om, are viata sa, plina de peripetii. Fiecare crede ca are cele mai multe si grele necazuri. Daca totusi, am asculta pe fiecare ce marturiseste, ne-am da seama, ca parca durerea noastra nu mai este asa mare ca aceluia care ne-o impartaseste pe-a sa.
Am trecut prin multe in viata. In tinerete nu constientizam ca tot ce mi se intampla, bune sau rele, era cu voia bunului Dumnezeu.
In ultima vreme insa realizez ca atunci cand am senzatia ca totul e pierdut, ca n-am nici un sorti de izbanda, cand aproape fara sa vreau as cadea in deznadejde, simt cum ma prabusesc si in acelasi moment simt ca cineva ma prinde de mana, ma trage in sus, ma intareste si parca-mi spune: " hai fii tare, ca poti sa realizezi acest lucru, nu te lasa, zbate-te, roaga-te, pune-ti nadejdea-n Dumnezeu si vei reusi ! "
Nu stiu cum sa va spun, dar am ajuns sa-i multumesc lui Dumnezeu,( sau Sfantului Grigorie Decapolitul la care ma rog neincetat, orice problema am de rezolvat in ziua respectiva ) si pentru un loc de parcare in centru cand merg pe la banci. Fiecare implinire o consider o minune. Ma bucur pentru cel mai neinsemnat lucru aparent si multumesc pentru fiecare realizare.
Mai nou, am probleme cu masina, mi se opreste in timp ce merg, cei din spate nu-si dau seama ca m-as putea opri, dar pun rapid pe avarii si trag cat pot de tare pe dreapta. Dau la cheie si nu mai vrea sa porneasca. Pana a venit ginerica sau cumnatul meu sa ma ajute, am sunat maicutele mele de la manastiri, povestindu-le ca am probleme cu masina. Am dat din nou la cheie, si masina a pornit. Sant convinsa ca le-au fost ascultate rugaciunile si rugandu-ma cu credinta, Dumnezeu nu m-a parasit.
Exemple as putea sa dau nenumarate dar in esenta, simt in toata fiinta mea, ajutorul bunului Dumnezeu, in fiecare clipa, in fiecare ceas si-i multumesc. Doamne ajuta-ne!