Sa vorbim despre propriile virtuti nu mi se pare o fapta crestineasca. Dam in slava desarta, in mandrie si in alte pacate. Este trebuinta sa-i avem ca reper pe sfinti si nu pe oamenii de langa noi caci de la sfinti invatam sa mergem pe calea cea adevarata. Omul de langa noi se mai poate impotmoli pe drumul mantuirii.

Sa incercam sa gandim noi insine totdeauna si sa evitam Scrierile Sfintilor Parinti iarasi nu mi se pare o treaba inteleapta. Mai bine sa spun un citat si sa ma creada lumea cum doreste decat sa spun o vorba prin care as putea sa-l smintesc pe fratele meu. Niciun efort nu e zadarnic in final.

Dumnezeu ne poate lumina sa nu ramanem niste simpli razvratiti daca staruim. Am avut marea bucurie sa am un duhovnic bun, sa vad cum se manifesta sfintenia si de aceea cred ca niciun efort duhovnicesc in timp nu este zadarnic. M-a mustrat, mi-a indrumat pasii spre pocainta cand cu blandete cand cu duritate incurajandu-ma sa caut intelepciunea in Noul Testament, in Scrierile Sfintilor Parinti si in poruncile divine.

Imi spovedeam pacatele mari si mici, dar si gandurile. Stia cand sa fie intelegator si cand sa ma certe. Nu l-am gasit insa cu usurinta. Inainte de a ma afla sub povatuirea lui eram si eu sceptica. Acum cred ca mantuirea este posibila. Desi a plecat la cele vesnice, pentru mine traieste. Mi-a umplut sufletul de bucurie desi mi-a spus uneori ca sunt un nimic pentru a ma smeri. Mi-a dat curajul sa merg pe drumul mantuirii, dar mi-a atras atentia ca atunci cand cauti calea mantuirii nu trebuie sa te mai uiti in urma. Odata ce ai spovedit pacatul mare sau mic, important e sa nu-l repeti, nu s-o lungesti la nesfarsit spunand ca esti pacatos, dar sa starui in pacat.

Sigur ca trebuie sa avem curajul de a fi noi insine, dar nu in imprastiere, ci in ascultare ferma de poruncile divine si de invataturile Sfintilor Parinti. Altminteri ne putem primejdui mantuirea. Multe din cuvintele pe care le scriu adesea sunt inspirate din perioada in care m-am aflat sub povatuirea parintelui Gabriel Nicu sau din scrierile altor Sfinti Parinti. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru toate bucurii si necazuri, pentru prietenii si neprietenii pe care mi i-a scos in cale, pentru sanatate si pentru boala, pentru avantajele materiale, dar si pentru pagube, caci toate cu intelepciune mi le-a daruit.

,,Cine vrea sa se mantuiasca cu intrebarea trebuie sa calatoreasca.'' - spunea cineva. Bucurie tuturor!