Indiferent cum ne ducem viata in mijlocul lumii, in cele duhovnicesti uneori e nevoie si de putin egoism. Dintre doua rele sa alegem raul cel mai mic, iar intre doua virtuti, sa o preferam pe cea mai mare. Cand vedem ca toti cei din lume ne cinstesc, inseamna ca trebuie sa ne punem intrebari, caci s-ar putea sa nu fim si pe placul lui Dumnezeu.

E corect, de exemplu, sa tinem seama numai de colegii de serviciu? Daca ei isi iau card, sa-mi iau si eu? Daca ei isi vor lua si alte documente electronice, sa-mi iau si eu?

Sa nu cadem in extrema de a-i supraestima pe cei din jur in detrimentul lui Dumnezeu. Pana la urma, cred ca a fi un bun crestin in mijlocul lumii reprezinta un act de curaj. Uneori aceiasi oameni care la inceput ne privesc cu rezerve ne urmeaza exemplul.

Parintele Lavrentie de Cernigov recomanda sa fim prudenti atunci cand ne aflam in grupuri in care anumite persoane ne pot influenta in rau. Deci pana la urma tot la noi si la mantuirea noastra ne gandim. Chiar daca suntem in lume, am vrea sa ne salvam pielea nu numai pielea, ci si sufletul.