În prealabil postat de ory

Nu putem la infinit sa invocam Sfintii intr-o viata sociala pe care o cunoastem prea bine si care trebuie adusa la rangul de pace,la rangul tolerantei si atasamentului,la rangul echilibrului si conformarii spirituala atat cat tine de competenta acestuia,nu mai mult decat se vrea ea insasi.Fiindca viata sociala este traita printre oameni si trebuie tratat cu mare atentie acest aspect...mai presus de ideologia sihastra.Nu ne dam seama,mai ales cei f.apropiati de biserica,ca tocmai relatia cu cei din jur si intelegerea acesteia reprezinta fundamentul credintei pe care o desfasuram,putem sa postim,putem sa mergem la biserica,putem sa ne nevoim cat vrem,dar daca punem acestea mai presus de relatia cu semenii,daca prin aceste convingeri lezam pe cei din jur,ai judecam aspru pe cei din jur,nu-i toleram pe cei din jur,nu intelegem si caracterul celor din jur care nu este musai sa ne semene,atunci totul este in zadar,atunci aceasta reprezinta mai degraba un egoism,iar egoismul nu trebuie sa fie sinonim cu "credinta".